Partidele cotate cu cele mai mari șanse la alegerile parlamentare din 6 decembrie și-au lansat recent, mai mult sau mai puțin fastuos, programele de guvernare. La o primă vedere, acestea se întind pe sute de pagini și seamănă cu niște lucrări de doctorat. Colorate, cu desene și grafice de tot felul, ele captează ochiul celui interesat, însă, la o privire mai atentă, conținutul lor cu adevărat valoros scade dramatic.
Astfel, în zona economică, promisiunile sunt iarăși la mare trecere, fără a exista o evidențiere clară a surselor de creștere ale veniturilor. Mai mult decât atât, există formațiuni politice care se pare că nu știu că ne aflăm în zona de deficit excesiv, în timp ce guvernanții actuali știu, dar nu arată, care sunt măsurile efective de reducere a acestuia. E limpede pentru toată lumea că pandemia și actuala acceptare de către Comisia Europeană a unor cheltuieli mai mari ale statelor, în contextul crizei sanitare, nu vor ține la nesfârșit. Pentru toată lumea, dar nu și pentru politicienii români.
Pentru aceștia ziua de mâine există doar prin prisma unor noi reduceri de taxe și impozite, mai ales referitoare la forța de muncă, precum și obișnuitele majorări din pix ale punctului de pensie. Nu mai vorbim de vouchere, alocații, bonificații și altele asemenea, extrem de greu de susținut de buget. Și dacă tot am ajuns la bugetul național, ar trebui să vedem și surse de creștere a veniturilor, pentru că este evident că doar așa vor fi acoperite toate cheltuielile de mai sus. Însă, din nou avem de-a face cu termeni generici, vagi, iar concretețea, ia-o de unde nu-i. Este adevărat că reformarea ANAF rămâne un capitol de maximă importanță, iar aspecte referitoare la digitalizarea sistemului, precum și la simplificarea declarațiilor fiscale și a modului de efectuare a plăților aferente nu pot duce decât la o îmbunătățire a colectării. Pe de altă parte, abordări de genul întoarcerii banilor la buget ca urmare a creșterii veniturilor populației și-au dovedit lipsa de justețe, atâta vreme cât a crescut doar apetența pentru consumul din import.
În concluzie, peste 1.100 de pagini, atât însumează proiectele de programe de guvernare ale principalelor forțe de pe scena politică românească. Ele propun electoratului aceeași dietă obișnuită bazată pe lapte și miere, prezentată și vândută cu succes din patru în patru în ani. Din nefericire, crescătorii de bovine au nevoie de multe investiții și subvenții pentru a produce lapte de calitate, iar apicultorii așijderea.
