„Ocoliţi! Pericol de prăbuşire!”. „Atenţie, cade tencuiala!”. Sunt avertismente pe sub care gălăţenii trec atunci când au drum pe străzile Domnească, Bălcescu şi nu numai…Bătrâne şi neputincioase, lăsate pradă ruinei şi gunoaielor, clădiri care încă mai amintesc de imaginea Galaţilor de altădată se macină sub ochii noştri. Palatul „Simion Gheorghiu” sau „Casa cu margarete” sunt reprezentative pentru soarta patrimoniului gălăţean. Cine-i vinovat?!
Înainte de a îndrepta un deget acuzator către proprietarii care „nu-şi îngrijesc clădirile”, haideţi să privim lucrurile la rece. „Lăsarea imobilului în stare totală de neîngrijire s-a datorat faptului că, începând cu anul 1945 până la finalizarea procedurii de retrocedare în decembrie 2011, acesta a fost administrat de autoritățile locale, care nu au făcut altceva decât să încaseze chirii de la spațiile care mai puteau fi folosite”, a arătat, în faţa instanţei, proprietarul clădirii de pe strada Bălcescu nr. 17. Chirii s-au încasat şi de pe urma Palatului „Gheorghiu”, ba chiar contravaloarea unei locuinţe vândute numai Eugen Durbacă ştie cum! Despre lucrări de restaurare, conservare sau măcar protejare a imobilelor nici măcar n-a fost vorba!
Administraţia locală abia acum reabilitează prima zonă istorică din oraş – Domnească nr. 58. Şi tot ea a ridicat un colos futurist din sticlă şi metal, între două superbe monumente de arhitectură – Palatul Administrativ, opera arhitectului Ioan Mincu, şi Casa „Aristide Serfioti”, construită după planurile arhitectului Comisiei Europene a Dunării, Oscar Swab. Deci, ce pretenţii să avem de la proprietarii privaţi când nici măcar autorităţile nu oferă un exemplu de bune practici. Şi totuşi, administraţia locală a făcut ceva.
A supraimpozitat cu 500 la sută o serie întreagă de imobile: şapte aparţinând persoanelor fizice şi alte opt ale persoanelor juridice. Rezultatul? „Nu am primit până acum din partea proprietarilor de imobile supraimpozitate adrese prin care să se solicite ridicarea acestei măsuri ca urmare a derulării unor eventuale lucrări de renovare”, ne comunica, la începutul anului, Primăria Galaţi. Cu alte cuvinte, proprietarii plătesc mai scump, iar clădirile se ruinează mai departe! Să mai spun că şi una dintre clădirile supraimpozitate este pe jumătate a Primăriei? Care nici ea n-a mişcat vreun deget pentru a o salva de la distrugere! Mai bine tac.
Ruinele patrimoniului gălăţean reprezintă un real pericol de a răni sau chiar ucide pe cineva! Paradoxal, trăim într-un Galaţi care ori e tras în beton, ori ni se prăvăleşte în cap…
