În Galați nu intri, doar treci prin localitate! Nu avem încă, din păcate, intrări decent semnalate. Sigiliul lui Rareș de la intrarea dinspre Brăila (poate că ar trebui și o plăcuță explicativă pentru că inscripția fiind în slavona de cancelarie domnească, sunt unii care spun astfel că au intrat, prin Galați, în... Rusia!). Lucrarea în metal numită ”Simbol”, realizată de cunoscutul sculptor Gheorghe Terescenco, de la intrarea dinspre Tecuci, este un simbol al Comerțului patronat de zeul Mercur. Dea Domnul să îl merităm! În primul rând însă, dincolo de artă, intrările/ieșirile din oraș sunt mai întâi de toate o problemă de civilizație. Așteptând cursele spre Brăila, un oraș important, teoretic frate al Galaților, legătura prin microbuze (desigur, afacerea este privată, dar privește municipalitatea, n-o să-și ridice firma respectivă stație de așteptare!) stai cu posteriorul pe ciment, în soare, iar la ploaie nu te apără vreun acoperiș de stație. La câte stații auto s-au amenajat în Galați, elegant, cu panouri electronice care anunță cursele (ei, nu și la periferii), nu se putea rezolva una și pentru gălățenii care merg la Brăila?! Și nici Brăila nu are așa ceva... Ia să stăm noi izolați, că tot nu mai avem nici port, nici aeroport. Și spre Tecuci și spre alte destinații din județ, nici semnalare, nici băncuțe, nici acoperiș, nici WC. Ca să nimerești ”stația”, fă bine mata și întreabă din om în om. Și stai dracului în picioare, căci edilii nu au bani pentru orice fleac! Păi, ne tot lăudăm, pe la ocazii, cu românismul nostru tradițional și cu frățietatea față de Basarabia, însă cursele care fac legătura cu ea și opresc la Păpădie nu beneficiază de semnalare, program afișat, acoperiș împotriva ploii și zăpezii! Nici la intrările dinspre Dunăre nu găsești vreo intrare cu semnul acestui oraș ce nu are un muzeu al Marinei... Sigur, constat, cu mâna pe inimă, că de două mandate la Galați se construiește responsabil, că avem din nou trotuare, că șoselele sunt OK, dar ne lipsește însă Centrul și ”nebunia” unor piațete monumentale. Dar să ne gândim și la intrările-carte de vizită ale orașului! Rămânem cu timona simbolică, ridicată, dinspre Tirighina (apropo, de ce autoritățile nu roagă Combinatul să vopsească sau să își pună reclame care să ascundă mizeria benzilor transportoare?!). Monument încă din anii comunismului, decent și încă trainic, precum... nostalgia unora. De luni de zile, venind dinspre Vânători, înainte de a vedea banalul panou cu inscripția ”Galați”, mă lovesc de hoitul unui câine lovit de mașină. Între timp, blănița, argăsită de ploi, și-a mai domolit putoarea. Oare o astfel de... intrare merităm noi?!
Intrări, ieșiri și... înfundături Scris de Victor Cilincă
