Am fost, de curând, martorii unui spectacol grotesc. Vineri, la Moscova, de voie, de nevoie, peste o sută de mii de ruși au celebrat, pe stadion, împlinirea a opt ani de la anexarea Crimeei. Într-o parka de peste zece mii de euro, noul ”țar” de la Răsărit părea într-o formă destul de bună, radiant și, din nou, cu un discurs neverosimil. Conform lui Vladimir Putin, Crimeea a fost scoasă din starea umilitoare în care se afla, nefiind parte a Rusiei. Asta și cu complicitatea occidentalilor, care au închis ochii la anexarea peninsulei. Între timp, în mulțime, am putut vedea oameni care fluturau mecanic drapelele naționale, cu fețele împietrite, semn că jubileul nu a fost unul chiar sincer. Pe de altă parte, nu putem să nu fim de acord că liderul de la Kremlin are și destui susținători, audiența fiind înțesată de participanți la miting, mândri de cocardele din piept, inscripționate cu litera Z.
Lucrurile sunt cât se poate de simple. Intoxicați mediatic, zi de zi, cu informații despre măreția Rusiei, oamenii de rând nu au de unde să culeagă știri reale despre barbaria agresiunii asupra vecinilor ucraineni și, pe undeva, poate nici nu sunt interesați să afle adevărul. Până mai ieri, aceiași ruși ascultau discursurile abracadabrante ale lui Putin despre naziștii din Ucraina, în timp ce înfulecau un burger de la Mc'Donalds și savurau o Coca-Cola, simboluri ale imperialismului decadent. Acum, acestea din urmă au dispărut din peisaj, iar bombele cad în valuri peste orașele fraților ucraineni. Într-o țară în care manifestațiile pașnice anti-război și împotriva regimului nu sunt tolerate, iar opozanții politici sunt fie arestați, fie otrăviți, e mai bine să-ți vezi de treaba ta și să nu crâcnești. Dacă nu susțin fățiș această agresiune sălbatică, rușii, în marea lor majoritate, se arată a fi impasibili la bombardarea spitalelor, școlilor și blocurilor de locuințe din țara vecină. Puși în fața realității crude a războiului, doar câțiva au ”defectat”, părăsind statul agresor, iar și mai puțini au avut curajul să protesteze cu adevărat.
Într-o recentă discuție cu un bun cunoscător al realităților de peste Prut, acesta a relatat spaima firească a fraților noștri moldoveni. ”Dacă ucrainenilor, slavi de-ai lor, le fac așa ceva, îți dai seama ce ne-ar face nouă”, spun aceștia, puși în fața spectrului distrugerilor. E mai mult decât limpede că Moscova chiar nu crede în lacrimi, iar cadavrele civililor ucraineni nu valorează, în ochii rușilor, nici măcar o rublă, așa devalorizată cum este în prezent.
