Dacă eşti părinte, şi nu numai, nu ai cum să nu rămâi şocat de ştirea că doi tineri şi-au pierdut viaţa după ce au consumat droguri în timpul festivalului SAGA, desfăşurat în weekend la Bucureşti. Alţii sunt în spital, deşi au scăpat cu viaţă. Iar vacanţa abia începe, e lungă şi urmează alte festivaluri cu şi mai mulţi prozeliţi decât cel din Bucureşti, dacă ne gândim că la Untold au fost, anul trecut, când încă era pandemie, peste 200.000 de spectatori. Din nefericire, cea mai puternică formă de distracţie şi socializare implică aproape obligatoriu un consum de substanţe, tutun, alcool sau droguri. Statisticile notează că 33 la sută dintre consumatori recunosc că au luat pentru prima dată Ecstasy la un festival, iar 70 la sută dintre aceştia susţin că prezenţa poliţiei nu-i opreşte de la consum. Prin urmare, degeaba au avut organizatorii parteneriat cu cei de la Antidrog. Iar poliţia nu mai reprezintă de ceva vreme imaginea care să impună respectarea legii, mai ales că, iată, chiar şi unul dintre ai lor, a fost prins la acelaşi festival cu stupefiante.
Cei care îşi imaginează că vor opri consumul cu fluturaşi de hârtie şi mesaje antidrog sunt naivi. Am stat de vorbă cu tineri, unii dintre ei consumatori nedeclaraţi, la o masă rotundă organizată în urmă cu ceva timp de ziarul nostru. Iar tinerii ne-au spus că atâta vreme ce şi-au propus să consume substanţe psihoactive, nici părinţii, nici profesorii, nici poliţia nu-i pot opri. Găsesc ei o cale! Dovadă că şi la festivalul cu pricina s-au făcut controale, poliţia a fost acolo, dar degeaba.
Prin urmare, perioada în care ne imaginăm că ai noştri copii devin responsabili şi nu consumă droguri doar pentru că la şcoală au desenat câteva postere şi li s-a explicat în câteva ocazii cât de nesănătoase sunt, ar fi trebuit să se încheie de mult. În schimb, ar trebui să existe servicii de consiliere, psihologi care să lucreze cu părinţii şi copiii care trec printr-un asemenea episod şi, mai ales, o schimbare de mentalitate, o acceptare a faptului, până la urmă această realitate există, iar pe noi ar trebui să ne preocupe cum să o gestionăm, nu s-o ascundem sub preş. Nu-mi săriţi în cap! Dar gândiţi-vă că dacă acei tineri, mai ales prietenii lor, ar fi ştiut că găsesc înţelegere în jur, poate ar fi anunţat salvarea de la primele semne de rău. Nu au făcut-o de teama criticilor, de spaima că n-ar fi găsit înţelegere în familie, şi nici la şcoală, dacă s-ar fi aflat că au consumat acele substanţe. Iar acest lucru i-a costat viaţa. Poate un pic mai multă înţelegere ar duce la evitarea unor tragedii.
