(!) mâine - poimâine - va să fie-un ieri,
cum ieri - alaltăieri - era un mâine,
cum "dai" este un fel altfel să "ceri"
când gândul ne/milos miroase-a pâine (!)
(!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg
această (ne)greşită perfidie
a timpului amarnic, surd şi sec,
mut şi hulpav stăpân pe VECINICIE (?!)
(!) "acum" - imediat - va fi "atunci"
nepăsător la râs, la plâns, la toate,
când voi striga zadarnic vorbe lungi -
mânca-o-ar moartea de ETERNITATE (!)
(!) dar şi "atunci" pot crede că-i "acum"
indiferent la ce va fi să fie,
când strig şi pier ca un desen de fum -
mânca-o-ar moartea de VREMELNICIE (!)
