(!) mâine - poimâine - va să fie-un ieri,
cum ieri - alaltăieri - era un mâine,
cum "dai" este un fel altfel să "ceri"
când gândul ne/milos miroase-a pâine (!)
(!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg
această (ne)greşită perfidie
a timpului amarnic, surd şi sec,
mut şi hulpav stăpân pe VECINICIE (?!)
(!) "acum" - imediat - va fi "atunci"
nepăsător la râs, la plâns, la toate,
când voi striga zadarnic vorbe lungi -
mânca-o-ar moartea de ETERNITATE (!)
(!) dar şi "atunci" pot crede că-i "acum"
indiferent la ce va fi să fie,
când strig şi pier ca un desen de fum -
mânca-o-ar moartea de VREMELNICIE (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ BLESTEME... FRUMOASE [QED] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
”I-e ruşine omenirii să vă zică vouă...!” Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” Celălalt AICEA (către Alexandru Bujeniță în Ziuă Aniversară) ”Dacă există un Dumnezeu, nu poate fi decât Femeie” Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” CIMITIRUL APEI (poem de/spre sete) ALTARUL de pe strada UITĂRII
Mai multe din această categorie:
