După două decenii în care s-a tot vorbit oficial despre „Revoluţia română” ca despre un act eroic, o izbucnire „spontană” a „poporului”, constatăm că aproape jumătate din acest popor vrea înapoi pe vremea lui Ceauşescu.
Desigur, vor asta cei care au apucat vremurile cu pricina; ceilalţi sunt încă foarte confuzi: să creadă ce le zic bunicii nostalgici sau s-o ia de bună că doar capitalismul face minuni, da´ nu pe la noi?
Sigur, şi nostalgicii şi nenostalgicii îşi amintesc: erau mai tineri, nu înjura lumea pe stradă de frica miliţianului, din lipsă de program tv aveai timp să stai cu prietenii la o vodcă obţinută pe sub mână, salamul cu soia cumpărat oficial şi muşchiul, pardon de expresie, ţigănesc, luat cu şpagă, se înfrăţeau în frigiderul care îngheţa bine şi în perioadele cu electricitatea întreruptă…
Nu vedeai ţări occidentale, dar aveai parte de Ermitaj, nu aveai voie să faci politică, dar spuneai bancuri, dacă nu aveai serviciu te arestau, însă începuseră să te lase şi cu plete…
Cuşca în care trăiai nu te costa mult, n-aveai vilă, dar nici alţii nu aveau, aveai acces la bilete de tratament şi excursii prin sindicat. Bine, dar şi azi avem sindicate, nu? Dar vremurile s-au schimbat.
Un proaspăt sondaj de opinie care spune că 41 dintre români, mai ales cei de la ţară, mai ales din Moldova (acum, mă simt vizat, deşi chiar nu sunt nostalgic), spun că l-ar vota azi pe Ceauşescu, dacă ar fi viu şi ar avea voie să candideze. Şi au dreptate într-un sens palpabil: acum vezi toate bunătăţile cum se strică, necumpărate, dar îţi pui pofta-n cui! Cum să spui că este bine azi?
Înainte, izolaţi după Cortina de Fier, nu puteai reproşa decât unuia necazurile tale, acum acestea se pun nu numai pe seama incompetenţei guvernelor de până acum, dar şi crizei mondiale şi nu răspunde nimeni!
Dacă nu l-ar fi împuşcat, dacă n-ar fi avut post tv propriu, Ceauşescu ar fi fost astăzi invitat la Antene, pentru că ar fi avut mai mult credit împotriva preşedintelui Băsescu, care i-a fost de altfel reprezentant NAVROM la Anvers, mai mult credit decât Ponta sau Antonescu; Crin, nu Ion…
Un Ceauşescu la putere într-un stat cu puteri prezidenţiale maxime, aşa cum vrea să-l facă actualul preşedinte, ne-ar ieşi pe nas! Şi tot nu s-ar putea conduce centralizat lucrurile care s-au descentralizat, cu chiu, cu vai, până acum.
Fostul prim-secretar Dina a fost un şef eficient în sistemul centralizat, dar ca parlamentar într-un stat liber n-a făcut nicio ispravă!
Alăturarea cu războiul popular din „Ţiganiada” lui Budai Deleanu nu este întâmplătoare! În Ţările Române, robia a fost desfiinţată prima oară în lume! Mânaţi de ideile luminoase paşoptiste, românii i-au eliberat pe robii ţigani, iar în decembrie ’89 ideile luminoase ale Revoluţiei erau tot europene.
La început, vodă Sturza a eliberat robii de pe moşiile domneşti şi mănăstireşti, cu drept de aşezare. Tinerii feciori de boieri veniţi de la Paris, înfierbântaţi de ideile egalităţii, dreptăţii şi fraternităţii, s-au apucat însă singuri să facă slobozenie de capul lor. I-au eliberat deci fără să le dea pământ, fără să le dea de lucru. Se spune că unii ţigani, acolo unde nu fuseseră boieri răi, chiar plângeau că… sunt daţi afară.
Târgoveţii i-au alungat apoi, agricultorii n-aveau ce face cu oameni neînvăţaţi la plug, ci la „servicii” casnice, cum am spune azi… S-au adunat în şatre călătoare.
Când ajungeau lângă un târg, bulibaşa (de la buluc-başa, adică şef de grup, pe turceşte) încheia contract cu primarul şi depunea garanţie că nu se va fura nimic. De multe ori, nu mai căpătau garanţia sau li se imputau lipsuri fanteziste…
Tot aşa, zgâlţâiţi de ideile unei bruşte libertăţi, după 1989 au fost aleşi directorii „buni” de către salariaţi, s-au desfiinţat CAP-urile şi agenţiile economice din ambasade, s-au vândut activele drept „fiare vechi”... Am fost eliberaţi ca ţiganii, fără să ni se pregătească un alt rost – doar nişte vorbe goale! Şi-am plecat cu „şatra” prin Europa…
Să te mai miri acum că 36 la sută dintre români regretă explicit comunismul ca sistem: un sistem social, care nu admitea însă… dreptul la replică? Cu oameni încruntaţi, cu propagandă, cu scoateri la defilări.
Nu pot să înţeleg dorul de gratiile comuniste! E la fel cu obiceiul boschetarilor care preferă iarna… să intre la închisoare: acolo au mâncare asigurată, căldură, şi nici nu plătesc chirie!
