Ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov, a trecut la cele veșnice, fără ca Moscova să verse prea multe lacrimi. De altfel, actualul "țar" de la Kremlin, ocupat cu războiul fratricid din Ucraina, se pare că nu este de acord cu organizarea de funeralii de stat pentru creatorul perestroikăi. Totuși, Vladimir Putin recunoaște că "demolatorul" Cortinei de Fier a avut un "impact uriaș asupra cursului istoriei" și a găsit "propriile soluții la probleme urgente".
Numai că soluțiile lui Gorbaciov nu prea au fost pe placul rușilor și cu atât mai puțin agreate de fostul spion KGB de la Dresda. Frustrările generate de destrămarea Uniunii Sovietice și de șocurile economice ulterioare nu au fost depășite de un popor ce a rămas blocat în spectrul tătucului omnipotent și s-a trezit într-o economie tip benzinărie, cu oligarhi care "alunecă" de la etajul al șaselea al spitalelor. Evident, atunci când intră în dezacord cu "politica de stat". Neavând termeni de comparație, oamenii sunt de părere că actualul regim dictatorial reface măreția Imperiului Țarist și "denazifică" teritoriile vecinilor de la vest.
Departe de noi gândul de a ridica ode unui personaj care, cu tot glasnosti-ul invocat în discursuri, nu putea avea o viziune detașată de "socialismul cu față umană". Să nu uităm că ne-am pricopsit și noi cu cineva care vorbea despre întinarea valorilor comunismului, exact în momentul în care românii se revoltaseră împotriva unui regim anacronic, ce îi ținea în frig, întuneric și foame. Mai ciudat este că și în prezent așa-ziși analiști, "maeștri", adevărate "oracole" vii ale mass-mediei românești stabilesc, post-mortem, că Mihail Gorbaciov a fost un "idiot util al Occidentului", ce mai, de-a dreptul "un neghiob". În plus, conform acelorași surse, liderii vestici sunt de vină că l-ar fi răsfățat și pe Vladimir Putin, creându-i iluzia de "mare european", pe când simplul lor interes era acela de a aduce Rusia în stadiul de "putere provincială". Când colo, ce să vezi, "marele vizionar" de la Răsărit s-a trezit din acest vis frumos, luându-și soarta în propriile mâini. Cu tancuri, cu tot.
Într-un scurt exercițiu de istorie contrafactuală, propunem autorului să-și prezinte elucubrațiile antioccidentale într-o cameră cu temperatura ambientală de 13 grade și la lumina unei lămpi cu gaz. Nu de alta, dar chiar și în condițiile actualelor scumpiri ale energiei, astfel de legende în viață presupunem că nu au dificultăți în a-și achita facturile.
