Aşa ar trebui să înceapă orice emisiune televizată la care sunt invitaţi politicienii, fie că sunt ei de la putere sau din opoziţie. La începutul oricărui talkshow cu politicieni, moderatorul ar trebui ca în loc de „bună ziua domnule … X”, ar trebui, pur şi simplu, cu acelaşi zâmbet politicos şi binecrescut să spună „să vă fie ruşine domnule X”.
Poate că, într-un astfel de caz, emisiunea nu ar mai deveni atât de plată, ci chiar s-ar spune lucrurilor pe nume, spre lămurirea ţării care, în prezent, stă pur şi simplu, debusolată, pe marginea prăpăstiei şi nu ştie ce să facă: să sară sau să aştepte să cadă singură?
Ideea mi-a venit după ce aseară am pierdut o oră, urmărindu-l pe primul ministru Emil Boc la televizor, în speranţa că voi primi nişte explicaţii de la şeful Guvernului. În locul acestora, nu am primit decât acuze la adresa altora – partidele din opoziţie, mogulii etc -, discurs care a început cu un oftat prelung, de om obosit.
Nu este posibil ca în timp ce bugetarii au primit salariile tăiate, asta, în cazul fericit în care nu au primit şi câte o înştiinţare cu viitoarea disponibilizare, în timp ce în mijlocul verii kilogramul de roşii se vinde cam cu cât se vindea şi astă iarnă, nu este posibil spun - ca în tot acest timp să avem parte, în continuarea programului, din partea politicienilor, de discursuri sforăitoare.
Cum este posibil ca bugetarii să primească salarii sub 600 de lei, în condiţiile în care s-a promis că acest lucru nu se va întâmpla?
Cum dorm noaptea, liniştiţi, în paturile lor, finanţiştii de pe la ministere, în timp ce sute de instituţii publice refuză să aplice noile prevederi, din lipsă de… norme interne, asta, în timp ce milioane de români se gândesc cu groază că nici măcar nu ştiu clar cât vor scoate în plus, din buzunare, pentru a da, la stat?
Vorbesc de impozitarea veniturilor primite sub forma drepturilor de autor, dar şi despre veniturile realizate de sute de mii de persoane fizice autorizate din această ţară.
Toate aceste categorii ar trebui să plătească, la stat, contribuţii la şomaj, pensii şi sănătate, în condiţiile în care nimeni din ţara asta nu ştie – sau nu vrea – să stabilească modalitatea de plată. Şi asta, pentru că sunt prevederi care se bat cap în cap cu cele ale Codului Fiscal şi, în general, cu legislaţia românească şi logica universală.
Să mai vorbim despre prefăcătoria practicată la nivel naţional, în care Guvernul se angajează să flexibilizeze sistemul bugetar, iar instituţiile publice şi administraţiile locale se prefac, la rândul lor, că dau afară oameni?
Dacă nu prefăcătorie, cum se poate numi altfel starea de lucruri care există acum în România bugetarilor, când Guvernul raportează FMI zeci de mii de bugetari disponibilizaţi, în timp ce în plan local, funcţionarii sunt ascunşi pur şi simplu prin societăţi comerciale, sau transferaţi de la o instituţie la alta, numai pentru a nu fi daţi în şomaj?
Din păcate însă, despre astfel de lucruri nu ne vorbeşte nici preşedintele jucător Traian Băsescu, nici premierul cosaş Emil Boc şi nici finanţistul Varujan Vosganian sau vreun alt reprezentant din Opoziţie.
În loc să ne fie explicat, ca la proşti, dacă altfel nu înţelegem, de ce o ducem din ce în ce mai greu, domnul premier oftează, profund, pe la televizor şi îşi continuă discursul autist privind agenturili străine – a se citi mogulii, PNL şi PSD – care au dus ţara de râpă!
Nu spun că acest lucru nu s-o fi întâmplat, însă de aici până la a arăta cu degeţelele către alţii şi niciodată către tine, e cale lungă, iar gestul dă de gândit. Pentru că, oricât de mic ai fi, pe timp de criză, orice om contează…
