În 35 de ani, în România s-au construit doar două spitale noi: cel de la Mioveni și un altul privat, investiția Asociației "Dăruiește Viață", încă nefuncțional. În același interval, țara a fost împânzită de stadioane de milioane de euro, unele fără rost, amplasate în zone unde nu se face performanță sportivă. Poate cel mai bun exemplu este Târgoviște, acolo unde autoritățile publice locale s-au căznit ani în șir să ofere Clubului Chindia condiții mai bune de joc, aproape de suporteri. Până să se inaugureze arena, clubul dâmbovițean a retrogradat, dar deja asta e o altă discuție.
Mai trist este că, pe lângă impotența statului de a se implica real în schimbarea condițiilor sanitare, chestiunea este politizată permanent. Revenit pe scena mare a dezbaterilor, fostul premier Victor Ponta arată cu degetul spre opoziție. "Cu banii plătiți către spitale din străinătate în ultimii opt ani se puteau face secții de arși și nu s-au făcut din cauza celor ca Drulă și Cioloș", spune omul care s-a retras tocmai după un dezastru cum a fost cel din Clubul "Colectiv".
În contextul tragediei de la Crevedia, acest discurs primitiv ilustrează edificator micimea politicienilor români, preocupați doar de gogorițe și de umplerea propriilor buzunare, într-un dispreț sfidător față de nevoile oamenilor. Există indubitabil o problemă legată de voința și capacitatea guvernelor de a gestiona sistemul sanitar, o crimă la adresa propriului popor. Fostul ministru USR al Sănătății, Vlad Voiculescu, crede că "banii disponibili pentru infrastructura sanitară nu au fost niciodată în ultimii opt ani problema în domeniul Sănătății", însă este contrazis de cifrele macro.
Pentru anul 2023, România a alocat la bugetul Ministerului Sănătății 23,8 miliarde de lei credite bugetare, dacă se exclud transferurile de echilibrare către fondul de asigurări sociale de sănătate, plus o sumă rămasă de utilizat de circa 19,4 miliarde lei. Prin comparație, Spania, un stat cu o populație de 47 milioane de locuitori, în care s-au relocat peste un milion de români, dispune de un buget al Sănătății Publice de aproape 88 miliarde de euro (adică, dacă vreți, aproape 435 miliarde de lei, la cursul BNR). Per cap de locuitor, fiecărui spaniol îi sunt alocați anual aproape 1.860 de euro și nu este de mirare că, între timp, OMS i-a inclus pe iberici în top zece al celor mai performante sisteme sanitare la nivel mondial, în ciuda dificultății cu care au traversat pandemia de Covid-19. Noi rămânem cu șase sau 24 de paturi pentru marii arși, nici nu mai contează.
