Nu vorbesc despre orașul roșu care a devenit gri prăfuit. Nici despre Galațiul din care mai mult se pleacă. Vorbesc despre orașul care am fost pe când număram 20 de consulate şi un viceconsulat la 112.000 de locuitori. Vremuri în care, pe lângă un mare port, Galaţiul era oraş aviatic, cu aerodrom militar şi unul civil. Orașul despre care, la 9 septembrie 1937, ziarele locale scriau: „Galaţii au devenit un Centru Comercial Aeronautic”. Un oraș în care, astăzi, și amintirea gloriei de odinioară pare a fi uitată.
Zilele acestea, pentru că am scris despre „Trofeul «Victor Cilincă»” și despre posibila transformare a ultimului hangar în sală de spectacole, mi-am adus aminte de o discuție purtată cu ani în urmă. Firește, cu cel care, pe atunci, îmi era coleg de redacție, Victor. Ne imaginasem o mașină a timpului și plănuiam ce-am face cu ea, dacă s-ar inventa. L-am întrebat în care timp s-ar duce cu mașinăria, în viitor sau în trecut. El a ales viitorul și-a fost surprins să afle că eu m-aș duce, fără să ezit, în anii de glorie ai orașului meu. De pildă, mi-ar plăcea să admir Palatul „Simion Gheorghiu” cum era înaintea dărăpănăturii de azi. M-aș duce să văd portul, aerodromul militar, aeroportul civil. „Galaţiul era un centru foarte puternic, în care erau mai multe consulate decât la Bucureşti şi la Iaşi. Iar unde erau consulate apăreau şi reprezentanţe economice şi afaceri. Şi locuri de muncă.
Au venit aici constructori italieni de case şi constructori de căi ferate germani. Au venit elveţieni şi mulţi negustori greci mânaţi de Revoluţia de la 1821. Au venit aici ca la un Eldorado, unde erau salarii mai mari, locuri de casă şi posibilităţi să prospere... ” îmi răsună în minte vorbele lui Victor...
Da, aș fi vrut să pot privi pe viu orașul din „Abecedarul istoric gălățean” al lui Victor. Și-aș fi dat fuga cu mașina timpului să-i văd consulatele, nu ruinele de patrimoniu rămase din elegantele clădiri de odinioară.
„Acum suntem capăt de linie, dar în trecut, Galaţiul era un loc pe care Iorga îl descria, în tinereţe, ca fiind plin de lumină, mai frumos decât Brăila, mai luminos decât Bucureştiul şi mai curat decât Iaşiul. El compara, de exemplu, magazinele şi spunea că ale noastre erau mai strălucitoare decât cele de pe Calea Victoriei. Scria Iorga că poliţiştii gălăţeni sunt mai stilaţi şi caldarâmul e mai bun, că lămpile cu gaz aerian erau o noutate în ţară şi luminau extraordinar”, mai povestea Victor.
Oi fi nostalgică din fire și dornică să mă întorc în timp. Dar măcar trecutul să nu ni-l uităm dacă viitorul ne este incert...
