Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Hai să ne sfădim fără sâc! sâc! – / să ieşim din iastă fundătură,
să fugim din ist calabalâc/ şi din iastă acră mură-n gură!
Hai să ne jucăm de-a omul...hai.../ hai să dăm la cai bună vestire –
cailor, di/stinşii noştri cai/ în război şi-n pace şi-n iubire!
Cailor – la trap şi în galop,/ în buiestru şi-n zăbală – fie-i
scrisei voastre sufletul meu rob,/ hai să dăm o şansă veşniciei:
fără voi, nu are nici un rost,/ se sfârşeşte-ndată şi nu are
gând şi vorbă că va fi, c-a fost,/ i se surpă duhu-n lumânare!
Toată viaţa v-am ţinut în ham,/ până-n inimi v-am bătut caiele,
v-am lovit aşa, nitam-nisam,/ cu ciomag şi bici şi spuse rele!
Cer iertare, cailor – vă rog,/ răsăriţi din morţi şi cărţi uitate,
n-am potcoave, frâuri şi noroc/ – hai să dăm nobleţea-n cavalcade!
