Deteriorarea relaţiilor Ucrainei cu SUA, după instalarea la Casa Albă, pentru a doua oară, a preşedintelui Donald Trump, este dovada clară că, măcar în cazul tipului de republică pe care îl are federaţia americană, contează mult cine este la cârmă. În interiorul SUA, există voci şi posibilităţi de opoziţie vizavi de măsurile administrative ale administraţiei Trump - vezi, de exemplu, reacţia şi discursul guvernatorului democrat de Illinois, J.B. Pritzker. Acesta a atras atenţia asupra pericolelor oricărui sistem autoritar, având un discurs extrem de dur la adresa lui Trump. "Nu avem regi în America. Şi nu intenţionez să îngenunchez în faţa unuia. Dacă credeţi că exagerez şi trag alarma prea repede, gândiţi-vă la asta: naziştilor le-a luat o lună, trei săptămâni, două zile, opt ore şi patruzeci de minute ca sa dezintegreze o republică constituţională", a spus Pritzker. Guvernatorul statului Illinois a rememorat momentul din 1978 când neonaziştii din Illinois au vrut, iniţial, să mărşăluiască prin Skokie, oraşul din Illinois cu cea mai mare populaţie de supravieţuitori ai Holocaustului.
În urma reacţiei unitare a publicului, marşul a fost mutat în Chicago, unde doar 20 de neonazişti au venit să participe. Contra marşului au ieşit în stradă 2.000 şi totul s-a terminat în 10 minute. Guvernatorul Pritzker le-a reamintit concetăţenilor săi că "tirania are nevoie de tăcerea, de frica, de liniştea şi de acceptarea voastră. Democratia are nevoie de curajul vostru". Illinois nu este singurul stat care se opune politicilor lui Trump, legislaţia specifică americană permiţând statelor să acţioneze inclusiv în instanţă atunci când dispoziţiile de la Washington contravin legilor locale.
În lume însă, din păcate, reacţiile contra preşedintelui Trump sunt destul de moi. Cu excepţia canadienilor şi mexicanilor, care au, desigur, motivaţii clare să acţioneze şi să fie vocali, restul partenerilor la dialogul politic internaţional par mai degrabă năuciţi de ceea ce se întâmplă. Nu văd vreo reacţie fermă din partea partenerilor SUA din cadrul NATO sau, dacă se întâmplă, sunt mai debrabă un fel de dojane, să nu-şi pună în cap "nebunul".
Îmi amintesc declaraţiile făcute, relativ recent, la Galaţi, de ambasadorul SUA, referitoare la importanţa parteneriatului strategic al ţării sale cu România. Şi mă gândesc, în context, ce fel de afirmaţii similare se vor fi făcut şi în prezenţa ucrainenilor, care de trei ani se luptă să-şi apere râul, ramul şi nevoile de invadatorul rus. În ceea ce priveşte politica externă a SUA, iată, contează mult cine este la cârma statului şi încotro îndreaptă barca.
