De mâine, când voi fi cais,/ te rog să laşi geamul deschis,
să vezi cum urc la cer, pe brânci,/ să văd cum stai şi râzi şi plângi!
De mâine, când voi fi gutui/ cu suflet verde-amărui,
te rog să-mi zici gata la nai,/ să văd cum plângi şi râzi şi stai!
De mâine, când voi fi alun/ şi va să vreau ceva să-ţi spun,
te rog s-arunci cuvinte-n crengi,/ poate așa mă înţelegi!
De mâine, când voi fi măslin/ la care toţi sperjurii vin
şi fură rod şi fură dor,/ te rog să mă păzeşti uşor!
Să mă păzeşti şi să le spui/ c-am fost cais, alun, gutui,
şi am băut cântec şi zbor/ din lacrima poeţilor!
Şi să rămâi aici, să vezi/ tristeţea marilor livezi,
să vezi ce frig...să vezi ce frig.../ de mâine, când voi fi nimic!