După ce bulgarii ne-au momit turiştii cu plaje ieftine şi curate, este acum rândul sârbilor să-i dea cetăţenie lui Dracula! Miza? Una, desigur, turistică. Şi Dracula, iute la mânie, chiar li se potriveşte! Legendarul eroism al partizanilor sârbi, apropiatul război fratricid, fac o casă bună cu personajul lui Bram Stoker, de vreme ce românului tot îi place să se dea blajin, chiar dacă mai rupe câte-un cap-acolo prin discoteci…
Cum religia a fost interzisă sub comunism, nu puteau scăpa nici superstiţiile neexilate. Naţionalismul comunist se ruşina cu vampirul şi-l reabilita pe sângerosul domn. Pe care, fie vorba între noi, chiar Iorga îl arăta ca un dezaxat care trăgea în ţeapă cu mare plăcere şi îi dăruia lui Ştefan cel Mare, la instalare, şi un set de ţepe noi, cu tot cu un specialist ţepar… Trecând peste toanele naţionaliştilor comunişti români de atunci, profesorul Radu Florescu, istoricul nostru de la Boston College, reuşea prin anii ´70 să închege un circuit turistic pentru americani, care urmau să viziteze, pe lângă piciorul de plai românesc, cu gospodării tradiţionale, şi cetatea Poenari, bastionul ca un cuib de vulturi al domnitorului, ridicat cu spinarea de familiile boierilor hicleniţi…
A venit însă «revoluţia culturală» şi proiectul a căzut. Iar azi, când graniţele sunt deschise, sunt închise drumurile – de gropi şi plombe rele! Mai la îndemână rămâne Castelul Bran, plauzibilă reşedinţă a unui conte-vampir, dar numai aceste pietre, fără niscai regie, nu aduc mulţi turişti. Moştenitorii prinţesei Ileana nu au reuşit să ne uimească, aşa cum n-a făcut-o nici statul român până la restituire.
Americanii pretind că turismul în Transilvania înfloreşte pe spinarea contelui dinţat. Cel puţin aşa scria recent publicaţia «Beachside Resident». Aşa o fi ? Sigur, firme de turism din Ungaria fac de mult astfel de excursii în Transilvania. Desigur, pot completa cu legenda sângeroasei contese maghiare Erzsébet Báthory, consumatoare de sânge de fecioară… Bravo lor, au cu ce se lăuda, ca să spunem aşa. În 2008, au realizat un film în care nu s-au străduit, ca noi, să nege o legendă. A, o notă bună şi pentru filmul «Mircea» al lui Sergiu Nicolaescu, de fapt al regretatului scenarist Titus Popovici: şi Mircea cel Bătrân trăgea în ţeapă pe ici, pe colo… De altfel, obiceiul ţepei a fost preluat de la turci, iar ei, săracii, l-au luat de la preacucernicii bizantini…
Până una-alta, n-avem o istorie de lepădat, chiar şi în zonele umbroase – dacă nu este tot timpul strălucitoare, măcar este interesantă… Dacă noi nu ne bucurăm, o fac alţii pentru noi: prinţul Charles s-a declarat urmaşul lui Vlad Ţepeş. Noi vrem un Ţepeş blajin, ecumenic, dar să nu ni-l ia nimeni. Ni l-a «luat» însă inventatorul basmului modern, Bram Stoker, plasând în Anglia cea mai mare parte din acţiunea cărţii «Dracula», deşi contele este descris drept transilvănean. Dar contează? Tot Stoker scrie că Dracula, cazat în lada sa sicriu, a trecut şi prin Galaţi. Îi vedeţi însă pe edilii noştri făcând măcar un car alegoric cu Dracula? Şi apoi, cum să meargă vampirul taman lângă carul alegoric al bisericii? Că la noi n-a avut nimeni tupeul să dea sărbătorii religioase întreaga importanţă cuvenită, de Sfântul Andrei şi în zilele însoţitoare, iar carnavalul, sărbătoarea laică, să îl mute vara…
Mitul lui Dracula nu poate fi, se pare, administrat la noi. N-a fost în stare nici fostul ministru al Turismului, Dan Matei Agathon, cel cu palmierii înfiaţi, care se apucase să construiască în 2001 un Dracula Park, nu a reuşit nici actualul ministru de resort, care a preferat să bage banii într-o, vorba rapsodului, frunză verde. Să-i lăsăm deci pe sârbi să se priceapă. Deşi mitul mi se pare mai puţin profitabil decât în deceniile trecute. Iar fraţii noştri sârbi, suferficial informaţi! Dl Jovan Deretic este cică istoric, dar îl scoate sârb pe Ţepeş, într-un articol de ziar. El pretinde chiar că românii foloseau… alfabetul sârbesc, confundând astfel scrierea chirilică, folosită de cancelariile Răsăritului. Dar asta-i altă poveste – dacă vor avea atracţii, chiar şi ăia din Madagascar vor putea pretinde că Vlad le vorbea limba!
