Hârjoneli pentru scaunul de viceprimar

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nici n-a început (oficial) campania electorală pentru Primăria Galaţi, că s-a şi “spart ţeava” la nominalizări pentru viceprimari. Candidaţii la fotoliul de primar, partidele şi alianţele politice trăiesc o adevărată telenovelă legată de distribuirea aparent neimportantelor funcţii de adjuncţi ai mai-marelui urbei.

Sincer să fiu, nu pricep foarte bine miza acestei vânzoleli politice. Nu de alta dar viceprimarii pe care i-a avut Galaţiul în ultimii 22 de ani nu s-au remarcat prin cine ştie ce fapte de vitejie, în urma cărora să rezulte că ar fi nişte manageri impecabili sau că ar avea nişte abilităţi fără de care oraşul s-ar fi dus de râpă. E drept, oraşul chiar s-a dus de râpă, dar asta nu e neapărat vina viceprimarilor, cât a primarilor care ne-au condus destinele în ultima vreme. Mă gândesc aici la «marii strategi» Eugen Durbacă şi Dumitru Nicolae.

Durbacă s-a remarcat prin iresponsabilitatea cu care a aprobat în oraş mii de construcţii care sfidează bunul-simţ şi logica. A umplut oraşul cu coteţe, a umplut parcurile cu cârciumi, a paraşutat sute de garaje peste locurile de joacă şi peste spaţiile verzi şi – nu în ultimul rând - a adus aproape de perfecţiune incompetenţa din administraţie.

Cuvântul de ordine al mandatelor lui Durbacă a fost «învârteala», iar viceprimarii lui au fost pe acelaşi palier al existenţei cu el. Teodoru Dobriţoiu a avut grijă ca toate proiectele de CL pe partea de transport public să îl ajute să-şi facă lider de piaţă firma proprie de maxi-taxi, în vreme ce Marin Axente a stat la mica ciupeală. Şi-atât.

Dumitru Nicolae a fost omul de paie perfect. Nu a avut «mania» aprobărilor pe capota maşinii ca Durbacă, însă s-a dovedit a fi marioneta grupurilor de interese (cu substrat mafiot). În spatele lui Nicolae s-au pus la cale tunuri grase, care au privat oraşul de dreptul la modernitate. Galaţiul este un oraş cenuşiu, murdar şi fără personalitate pentru că Dumitru Nicolae nu a avut niciun fel de viziune urbanistică. Zero barat. În plus, a fost girantul unor lucrări publice făcute de mântuială, care au costat dar n-au durat, însă au apăsat foarte mult pe bugetul public. Exemple se pot da cu duiumul: parcări cu un preţ de cost mai mare decât al maşinilor care urmau să parcheze acolo, asfaltări care au rezistat doar două luni, reparaţii de conducte făcute doar pe hârtie.

Viceprimarii lui Nicolae nu fost nici ei cine ştie ce revelaţii manageriale. Lucian Podlaţi a fost ocupat mai ales cu permanenta campanie electorală pentru PRM, pozând în marele maestru al retrocedărilor de clădiri. Titi Dumitriu a surprins prin dragostea pentru sport care, în paranteză fie spus, nu ne-a folosit la nimic. Mircea Cristea a avut două mandate foarte discrete, ca să folosesc un cuvânt elegant, căci la un moment dat chiar uitasem că e viceprimar al Galaţiului. Nicuşor Ciumacenco a fost aruncat în faţă ca o mare speranţă a administraţiei, însă în final a eşuat acţiuni edilitare măreţe precum inaugurările de tobogane şi de scrâncioburi.

Ce ne pregăteşte viitorul!? O trântă între oameni care, în marea lor majoritate, au la fel de «mult» chef de muncă şi abilităţi manageriale ca şi predecesorii lor. Desigur, sunt şi excepţii, însă e clar că nu valoarea este criteriul de bază în această ecuaţie. Însă despre toate acestea vom vorbi pe îndelete într-un articol viitor.

Citit 2680 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Mai 2012 14:56

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.