O ţară de pistolari

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

Dramele au "priză" la români. Tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase a stârnit numeroase discuţii contradictorii, nu doar pe partea morală a chestiunii, ci şi pe cea juridică. Mulţi oameni se întreabă dacă este firesc ca un condamnat definitiv să aibă în posesie puşti şi pistoale. Alţii susţin că armele lui Adrian Năstase ar fi trebuit confiscate încă de când a început ancheta penală, în urmă cu şase ani.  Însă de-abia după tentativa de suicid, adică în mod evident prea târziu, procurorii au demarat o anchetă şi au ridicat armele fostului premier.

Întâmplarea de miercuri seară atrage atenţia - acut! - şi asupra altor probleme legate de modul în care se obţin şi se păstrează permisele de port armă. Cât de bine sunt verificaţi oamenii în momentul în care doresc să obţină un permis de port armă? După ce acest act este eliberat, la cât timp sunt verificaţi psihologic deţinătorii de arme? Cine şi cât de des verifică condiţiile în care sunt păstrate armele? 

Au fost destul de multe cazuri în ultima vreme în care românii au scos, pur şi simplu, arma de la brâu şi au tras în persoana care le-a ieşit în cale. Să nu mai vorbim de şoferii supăraţi care au încercat să îşi facă dreptate cu pistolul din dotare.

Şi aici, dacă tot a venit vorba de dreptatea proprie, făcută cu pistolul din dotare, mi-am amintit un caz întâmplat la Galaţi, în urmă cu puţin timp, caz pe care poliţia nu l-a făcut cunoscut opiniei publice. Un bărbat trecut bine de prima tinereţe a încercat să „îşi facă dreptate” cu pistolul. Unul neletal, e adevărat, dar tot armă  se numeşte. Bărbatul a ameninţat un tânăr cu arma, a fost luat de poliţie, dus la secţie şi apoi lăsat în pace să îşi ducă liniştit viaţa. Pistolul? A rămas la locul lui, în casa proprietarului. Culmea, revolverul mai fusese utilizat o dată pe post de ameninţare, chiar în familie. Nici prima dată, nici a doua oară nu s-a luat măsura ridicării armei. Bărbatul cu pricina este cunoscut cu probleme psihice şi, cu toate acestea, are armă. Dacă se va întâmpla o tragedie - ceea ce nu ne dorim - opinia publică va întreba de ce nu i s-a ridicat pistolul. Răspunsul însă nu se va găsi nici în cazul acesta, cum nici în cazul lui Adrian Năstase nu se va spune cert dacă fostul premier ar fi trebuit sau nu să aibă arme. Asta nu înseamnă însă că nu putem analiza faptele, nu înseamnă că nu putem căuta vinovaţi pentru tentativa de suicid a lui Năstase.

Cele două cazuri reprezintă doar două exemple. Oameni care au trecut prin tragedii asemănătoare sunt mulţi. Dramele lor au fost subiect de o ştire, după care au fost uitate. Nimeni nu a dezbătut mai mult de cinci minute problema, nimeni nu a venit cu soluţii pentru ca tragediile să fie evitate.

Legea privind regimul armelor şi muniţiilor ar trebui verificată şi schimbată în aşa fel încât nu oricine îşi doreşte un pistol, fie el şi cu bile de cauciuc, să devină şi posesor al acestuia. Nu de alta, dar vom ajunge într-o bună zi să trăim într-o ţară înarmată până în dinţi, în care oamenii îşi vor face dreptate singuri. Iar justiţia şi statul de drept vor rămâne doar nişte vorbe frumoase prin înscrisurile oficiale.

Citit 1189 ori Ultima modificare Vineri, 22 Iunie 2012 16:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.