Nu înţeleg cum e posibil ca un partid politic să le ceară susţinătorilor săi să nu vină la vot. Adică să renunţe la cel mai de preţ drept pe care îl au cetăţenii liberi într-un stat care se pretinde a fi democratic. OK, înţeleg că, la un moment-dat, absenţa oamenilor de la urne poate să ajute un partid sau altul, o persoană sau o alta, însă nu pot concepe ca unul dintre cele mai importante partide de pe scena politică a unei ţări să îndemne la absenteism. Corect e să-i îndemni pe oameni să meargă la vot şi să voteze cum îi taie capul, să voteze cu Dan Diaconescu, cu Vadim, cu Hitler, nu contează, dar să îşi exercite dreptul la vot. Sau să îşi anuleze votul, să pună mai multe ştampile, să mototolească hârtia, să scrie măscări pe buletin, dar să vină. Prezenţa la urne este esenţială în democraţie. Înseamnă să îţi asumi atât victoriile, cât şi eşecurile pe care le stabileşte majoritatea. Majoritatea, domnilor, să fim bine înţeleşi.
Ani de-a rândul, societatea civilă, presa, şi chiar Guvernul (în care au lucrat vreme îndelungată şi oameni din PDL) au militat pentru o prezenţă cât mai numeroasă la vot, indiferent de natura procesului electoral. Şi s-au cheltuit bani grei, bani publici pe campanii de conştientizare a populaţiei cu privire la importanţa reprezentativităţii largi şi a legitimităţii rezultatelor. S-a bătut monedă pe acest aspect încă din anii '90 şi chiar s-a pus problema obligativităţii votului. Totul pentru ca, acum, un partid care până mai ieri conducea ţara şi care speră să revină din toamnă la putere să transmită un mesaj halucinant: Boicotaţi urnele! Pentru că lui Traian Băsescu îi convine ca aceste alegeri să nu fie validate s-a sacrificat un principiu asupra căruia clasa politică nu a avut niciodată dispute. Era singurul aspect asupra căruia tot spectrul politic avea aceeaşi opinie: la vot trebuie să vină cât mai multă lume pentru ca rezultatul să reprezinte voinţa unei majorităţi deasupra tuturor dubiilor.
Nu vreau să dramatizez, dar cred că e un moment important în istoria democraţiei româneşti. Când un partid (unul important, nu orice organizaţie "de duminică") decide să îşi asume public o campanie de boicotare a alegerilor înseamnă că procesul democratic a luat-o pe căi greşite. Să fiu bine înţeles! Nu am nimic cu cei de la PDL, unii dintre miniştrii lor chiar mi s-a părut că au făcut treabă (Funeriu, ca să dau un singur exemplu), dar să îţi asumi o asemenea decizie mi se pare prea mult. Probabil că au argumentele lor, probabil că toată această procedură de suspendare a încălcat multe dintre normele statului de drept, dar aici vorbim despre un principiu sfânt, cu care nu are voie nimeni să se joace.
Dacă cei de la PDL şi-au asumat boicotarea unui proces electoral, atunci să îşi asume şi pe mai departe o prezenţă la urne sub nivelul mării. Să îşi asume şi la alegerile din toamnă lipsa reprezentativităţii şi poate, cine ştie, o să ajungem să fim conduşi de OTV-ul lui Dan Diaconescu. Sau poate se vor prezenta la vot doar saşii. Asta chiar n-ar fi rău, între noi fie vorba.
