Când sunt într-un oraş străin, mă uit să văd dacă edilii lui sunt mai buni sau mai răi decât ai noştri. La Bruxelles, de pildă, m-am bucurat cu neruşinare când am descoperit în tot acest oraş superb o biată dală de trotuar lipsă - de multă vreme, căci crescuse o păpădie acolo! Chiar în centru! Şi dacă ar lipsi numai o dală din plăcile cu care sunt pavate trotuarele gălăţene!
Dar nu-i nevoie să ne comparăm cu Bruxellesul. Uite, deunăzi aflam de la primarul Tecuciului (oraş mic, slab bugetat…) că a câştigat un program de finanţare externă prin care se montează un sistem de supraveghere în centrul oraşului, sistem pe care îl şi extinde! Astfel, vitezomanii, hoţii, distrugători de bunuri publice, tipii violenţi, autorii jafurilor, vor fi mai uşor identificaţi şi pedepsiţi!
Este drept, şi primarul Galaţiului ne vorbea hăăt, cu mult înaintea celui tecucean, despre camere de supraveghere. Încă de anul trecut, dacă nu chiar mai devreme, spunea la conferinţele de presă despre astfel de camere de luat vederi, cu care o fi vrut doar să-i sperie pe tinerii autori de graffiti. A declarat atunci că „o să” şi tot la „o să” am rămas! Chiar eu m-am „pârlit”!
Am avut prin 2004 propunerea „ridicării” unei cruci de lumină Sfântului Apostol Andrei: două proiectoare care să-şi unească lumina pe cer, dând identitate de noapte unui oraş care nu are forţă să-şi dea o identitate de zi, prin statui şi monumente!
Ideea a fost îmbrăţişată de episcopul nostru, dar autorităţile locale au ignorat-o. O fi fost prea ieftină…
Acum, primarul promite noi statui, inclusiv una a lui Ivanovici, care ar putea fi admirată şi de pe navele care vin dinspre Viena… ocolindu-ne portul. Dea Domnul!
Lucrurile acestea se fac încet şi noi încă mai avem răbdare. Dar am avut, şi din 90 încoace, şi-am rămas tot la faza de „o să” şi la monumentele lăsate de comunişti, de la statuia lui Spiridon Vrânceanu la cea a lui Costache Negri.
Aţi văzut vreo statuie nouă în aceşti ani? Doar bustul, dintr-un material perisabil, al lui Nae Leonard; mai mult, câteva grupuri statuare au fost chiar furate…
Să lăsăm statuile, de care nu vor beneficia nici cei care şi le doresc din viaţă şi să trecem la… desene. Tot în fază de proiect este şi PUG-ul oraşului, adică Planul de Urbanism General. Cândva, alt PUG prevedea chiar … translatarea unor clădiri!
Acum, cu bani de criză, măcar de-un var de-ar avea parte unele imobile rămase, ca prin minune, pe loc! Pentru că nu s-au dărâmat singure, nu pentru că le-ar fi consolidat cineva!
Ar trebui ca un regulament să nu permită ridicarea unor clădiri cu stil nepotrivit sau prea înalte pe artere istorice şi să existe o viziune concretă privind dezvoltarea oraşului. În primul rând, problemele de proprietate blochează lucrurile! Iar un sistem legislativ complicat încurcă pe toată lumea, mai puţin pe băieţii şmecheri care fac ce vor, unde vor.
Primarul chiar se plângea că s-au falsificat acte prin care au fost retrocedate în mod necinstit imobile vechi – fala oraşului! Păi, organismele de protecţie, mai mult sau mai puţin secrete, de ce nu fac nimic pentru a depista escrocheriile, dacă sunt cu adevărat escrocherii?!
Şi acolo unde totul este legal, dar imoral, iar legea largă precum codrul permite hoţomanilor să pună laba pe clădiri de patrimoniu, ce-i atât de greu să schimbăm legea? Doar avem destui parlamentari care au mai pus umărul, atunci când s-a apelat la ei.
În fine, de ce nu sunt obligaţi cei care au preluat abuziv monumente care ar trebui să aparţină comunităţii să-şi întreţină clădirile respective? Iar dacă nu au cu ce, să fie forţaţi să vândă Primăriei, ca bun de interes public, situaţie pentru care există şi lege.
Adică „să se” facă ceva, că de „o să” ne-am cam săturat!
