Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, când mă gândesc la Poliţie, am în minte cuvinte frumos „curgătoare”, precum „ordine”, „disciplină”, „onoare” sau „lege”. E drept, ştiu multe bancuri cu miliţieni, dar am continuat să cred, în naivitatea mea, că marea majoritate a poliţiştilor e formată din oameni cu vocaţie. Sunt un fraier! Mai rămâne să o aştept pe Zâna Măseluţă căci – nu-i aşa? – în copilărie m-a fentat.
Probabil că mulţi dintre dumneavoastră se întreabă ce-mi veni, brusc, să mă iau de poliţişti. Ei bine, totul este numai şi numai din cauza lor. De 23 de ani încoace aştept, ca oaia la muls, să se schimbe ceva în acest sistem miliţienesc. Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu sper că metehnele vechi vor fi înlocuite de principii corecte şi că Poliţia va fi, aşa cum este normal, în slujba cetăţenilor. Şi nu invers.
Din păcate, cu mici (şi mirabile) excepţii, mare lucru nu s-a schimbat. Dacă până în ’89 prietenul de nădejde al bişniţarilor era sectoristul, acum poliţistul comunitar continuă cu entuziasm tradiţia, fiind principalul vector de informare pentru lumea interlopă. De unde credeţi că află, la marele fix, traficanţii de ţigări şi cei de droguri că tocmai urmează să fie o razie?! De la Sfântul Duh?!
Acum, Poliţia locală, fostă comunitară, e într-o nouă etapă a existenţei ei. Zeci de poliţişti roiesc zilnic prin FIRME pentru a face tot felul de controale (pentru care, în paranteză fie spus, nici măcar nu au calificare, căci o instruire de trei zile nu ţine loc de diplomă de licenţă!). Ba pe linie de Mediu, ba pe protecţia muncii, ba pe siguranţa în construcţii. Mai rămâne să se apuce de corectat teze şi să prescrie reţete de medicamente şi – gata! – avem super-poliţistul perfect.
În tot acest timp, treaba lor, aceea pentru care sunt plătiţi din impozite achitate de noi, fraierii, nu o mai face nimeni. Ocupaţi cu îndeletnicirile intelectuale, poliţiştii comunitari au ABANDONAT de fapt misiunea lor de bază: ORDINEA PUBLICĂ. Galaţiul este, din acest punct de vedere, într-un haos imens!
În plin centrul oraşului interlopii se bat cu ciomegele, parcurile sunt făcute praf de vandali, containerele pentru colectarea selectivă a gunoiului ard ca torţa olimpică, iar jefuirea proprietăţilor private şi publice este sport naţional.
În urmă cu trei săptămâni, atrăgeam atenţia Poliţiei că o serie de imobile din Galaţi sunt demolate de ţigani. Demolare ilegală, dublată de furt, căci casele nu le aparţin. Apoi, zilnic, am arătat cum se dezvoltă jaful. În orice stat civilizat din lumea asta Poliţia ar fi luat măsuri. La Galaţi însă, suntem ca-n Tanzania. Mai la concret, domnii poliţişti comunitari s-au mulţumit doar să mormăie în barbă, după care şi-au văzut în continuare de încurcatul circulaţiei, de şicanarea firmelor cu controale închipuite, de obişnuitul dormit în papuci.
Eu, dacă aş fi în locul primarului Marius Stan, le-aş da un termen de trei luni pentru a demonstra că-s utili şi că nu mănâncă banii oraşului de pomană. Le-aş da pe proces-verbal tot inventarul public, iar în cazul distrugerii sau furtului acestuia le-aş pune în faţă două posibilităţi: ori plătesc paguba din salariu, ori vin cu hoţul în dinţi. Vă garantez că în scurtă vreme Poliţia locală se va curăţa de piloşi, şmecheraşi şi puturoşi şi că acolo vor rămâne doar oamenii oneşti. Ideea e gratis, domnule primar!
