Ce-am avut şi ce-am pierdut? Asta e concluzia imbatabilă a votului uninominal, desfăşurat original româneşte şi soldat cu bube în capul întregii naţiuni. După ce că au plecat în Parlament unii şi alţii, indiferent de numărul voturilor obţinute, de-am ajuns să ne întrebăm pentru ce am mai votat, dacă oricum votul nostru nu duce nicăieri, acum stăm şi ne minunăm ce nivel mărunt au aspiraţiile parlamentarilor.
Veniţi, cel puţin unii dintre ei, cu pluta la Palat, mulţi parlamentari par a nu avea habar despre ce e vorba în propoziţia Legislativului. Noii noştri aleşi se preocupă mai curând de puşca şi cureaua lată cu care, odată obţinute, ar trebui să-şi umfle penele în faţa electoratului recunoscător.
Puzderia de amendamente cu care au presărat proiectul de buget n-a fost decât o etalare de muşchi din toate părţile. Nu se poate spune că doar opoziţia a dat cu amendamentele în buget până s-a plictisit, doar dinspre gălăţenii liberali s-au depus vreo două sute de astfel de „idei”, ci şi puterea s-a întrebuinţat serios în aceeaşi direcţie.
Confundând Parlamentului României cu un consiliu local, în care unii şi alţii îşi împart sărăcia, aleşii noştri au cerut cobiliţă pentru fântână, cruce pentru cimitir sau bani pentru Festivalul scrumbiei. Care, oricum, s-a făcut de când e el din bani locali. Doar ca să arate alegătorilor câtă grijă le poartă şi să se bată apoi cu pumnul în piept.
Dar, culmea întrebuinţării pe banii noştri, că aşa stau domnii şi asudă, privind la televizor în timpul şedinţelor din forul legislativ al ţării, culmea spuneam, a fost tot o cerere pentru judeţul Galaţi.
"La poziţia 663, Anexa 3/15/02 , se propune alocarea sumei de 1.350 lei, adică 313 euro, pentru realizarea unui strat asfaltic pe drumurile DCP 2 şi DCP 3 din comuna Cuza Vodă, judeţul Galaţi. Iniţiatori: Daniel Chiţoiu, Gheorghe Dragomir, Horea Uioreanu. Vă rog să le daţi 395 Euro (N.R. - - adică 82 de euro în plus!), să aprobaţi acest lucru”, s-a auzit la tribuna Parlamentului României.
Nu zice nimeni că respectivul drum nu trebuie asfaltat. Dar să mănânci timpul şi atenţia unei ţări cu 300 de euro, o sumă pe care cei care au candidat în zonă o scoteau din buzunar în campanie doar pentru câteva calendare cu fotografia lor, asta sună deja a bătaie de joc.
Cu banii de-un banner modest, un deputat sau un senator putea asfalta singur petecul de drum, în loc să depună un amendament. Iar faptul că cei care s-au perindat, timp de două decenii, pe la conducerea judeţului şi la guvernare n-au găsit 1.200 de lei cu care să tragă asfalt în faţa porţii la Cuza Vodă este, de fapt, cartea lor de vizită. A tuturor. Atâta i-a dus mintea, atât au putut, ăştia sunt.
Nu era mai bine să-şi fi pus toţi „muşchii” în mişcare, împreună, indiferent de culoare politică, să aducă fonduri pentru Spitalul Judeţean sau pentru mereu neterminatul drum de centură?
Ce frumos sună definiţia: „Parlamentul României este organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a României”. Îţi dă aşa, un sentiment de mândrie patriotică şi respect naţional. Vorbă, să fie! Ca să faci legi îţi trebuie minte, nu glumă!
Dacă îi iei la bani mărunţi pe domnii parlamentari, cu scuze pentru excepţiile care întăresc regula, şi îi scuturi bine, praful se alege de dumnealor. Lucru pentru care şi noi suntem pe cale să obţinem, ca urmare a mandatului lor, tot un soi de praf. Cel de pe tobă…
