Parcă încep deja să se mai mişte lucrurile… altfel în noua administraţie gălăţeană: vezi o asfaltare mai bine făcută, marcaje rutiere care se execută noaptea, intrări în legalitate… Când era să pun virgulă la „faptele bune”, hop, constat că au dispărut câteva dintre refugiile din staţiile de autobuz, şi aşa insuficiente. Brusc, cutiile din plastic ce aminteau de refugiile din Paris s-au ridicat parcă la cer, lăsând în urmă semne urâte - resturi de fundaţii; de, ca pe la noi… Ei, poate or veni în loc altele - până atunci, iau umbrela, că-i bună şi la soare şi la ploaie! Am aflat şi de ce s-au demolat dumnealor: contractul cu firma care le ridicase expirase mai demult, dar de-abia acum s-a şi făcut dreptate! Aşa cum au dispărut zeci de panouri publicitare pentru care nu se mai plătea chirie… Păi, e de bine deci, am răsuflat uşurat. Dar pentru cei care au îndurat în staţii, ca şi mine, soarele arzător şi, mai încolo, vor înfrunta, ca-n plin câmp, ploaie, vânt, poate şi zăpadă, nu e bine!
Şi apropo de staţii, în primul mandat al Consiliului Local Galaţi, când s-au dat o serie de staţii auto în exploatarea unor investitori, îmi amintesc de faptul că s-a condiţionat concesionarea terenului şi de construcţia, pe banii investitorului, a unui refugiu, cu acoperiş, băncuţă pentru bătrâni, femei şi bolnavi, başca telefon public, căci abia se auzea pe la noi de telefoane mobile... Ce-a rămas din această idee lăudabilă? Nici măcar în staţie la Spitalul Judeţean, unde aşteaptă printre alţii şi mulţi bolnavi, nu există vreo băncuţă. Şi nici măcar coşuri de gunoi. Se mai pot "dezgropa" vechile hotărâri, să ni se restituie in integrum drepturile? Că suntem europeni, ce dracu´!
Avea dreptate Mark Twain când spunea că nu există fapte bune şi fapte rele în sine, ci doar urmări, rele ori bune, la intenţii bune (ştiţi ce drum se pavează cu ele…) ori rele. Îmi amintesc, din proprie experienţă, că o dată, având intenţii bune, am scris despre un proiect care călca puţin şi peste un spaţiu aşa-zis verde. Ni se semnalase şi încălcarea legii în respectarea proiectului aprobat iniţial… Mă gândesc de multe ori dacă n-ar fi fost mai bine să nu fi aflat de tărăşenie: până acum, în locul unei clădiri impozante, cu atât de necesara parcare, a rămas o gaură în pământ, năpădită de iarbă... Şi poate că birocraţia, poate contrele i-au determinat pe investitori să apeleze atunci la căi mai... scurte, altfel nu se face mai nimic în România!
Mai degrabă, pe la noi au mers mai bine lucrurile „la negru”, decât cele prevăzute în planul vreunui primar ori consiliu local! „Oraşul de tablă”, urâţit de chioşcuri, a salvat însă zeci de mii dintre gălăţenii concediaţi de marile uzine, chiar dacă unii au fost şi sunt plătiţi „la negru”. Plus că ne-au oferit o vreme servicii non-stop. Dac-ar fi fost desfiinţate, am fi arătat ceva mai bine, dar am fi mai săraci, iar oraşul tot n-ar fi fost cu mult mai frumos, în lipsa investiţiilor ambiţioase şi a unor proiecte adevărate.
