Deşi jurnalistul are obligaţia să vadă mai degrabă partea goală a paharului, e bine ca, din când în când, să remarce şi lucrurile bune care se întâmplă în comunitate. Măcar şi pentru a putea apoi să critice "cu acte în regulă". Da, e o chestie aproape perversă pe care o face presa: laudă din când în când ca să dea greutate lucrurilor negative pe care le va spune ulterior. Ceva de genul "când a fost de lăudat, am lăudat, iar când criticăm, e clar că lucrurile nu sunt OK". Urmează, aşadar, un articol de bine despre ce s-a întâmplat în Galaţi de când s-a schimbat primarul. Nu ştiu, o fi şi din cauza spiritului sărbătorilor. Sau datorită.
E posibil ca sărbătoarea publică a iernii să ni se pară ceva mai bine pusă la punct anul acesta doar pentru simplul motiv că sistemul de referinţă e unul greşit. Dacă raportăm beculeţele de pe stradă, concertele în aer liber şi toate celelalte manifestări (din vechi sau introduse acum) la ceea ce s-a întâmplat în ultimii patru, opt sau chiar 12 ani, Marius Stan iese foarte bine. Nu ştiu ce se întâmplă în alte oraşe de Crăciun-Revelion, ştiu doar ce s-a întâmplat aici până acum. Şi aş fi lipsit de fair-play să nu recunosc îmbunătăţirea. Dacă aş fi văzut sărbătoarea din alte oraşe poate că aş fi avut un alt punct de vedere, dar am văzut-o doar în Galaţi în ultimii ani şi mi se pare că anul acesta chiar a fost OK. În ciuda imperfecţiunilor, în ciuda absenţei concertului cu o formaţie "gen Nazareth". Sigur, nu trebuie să fii cârcotaş ca să aduci în discuţie că totul a avut un buget declarat de jumătate de milion de euro. Că, poate, cu aceşti bani, altcineva ar fi făcut mai mult. Dar mă raportez din nou la anii trecuţi. Poate că nici în 2011, nici în 2010, nici în 2009 nu ne permiteam sărbători de jumătate de milion de euro, dar hai să ne amintim că nici sărbători nu am avut şi nici nu am simţit că s-a făcut ceva palpabil cu economia de 500.000 de euro.
Iar ideea cu "Să (re)descoperim Galaţiul" chiar mi se pare bună. Punerea ei în practică mai scârţâie, dar, ca principiu, sunt mai mult decât de acord cu ea. Pentru că trebuie să recunoaştem că ceea ce ne-a lipsit în ultimii ani (pe alocuri, ne-a fost luat) este mândria de a fi gălăţeni, bucuria de a aparţine unui loc. Or tocmai asta mi se pare că încearcă noul primar să facă. Am văzut câteva autobuze vopsite cu Oţelul şi cu alte simboluri mai vechi sau mai noi ale oraşului. Iniţial am crezut că sunt destinate turiştilor, să vadă cei din afara oraşului că avem locuri frumoase, lucruri cu care ne mândrim. Şi mi s-a părut stupid să începi o poveste turistică cu formele, nu cu fondul. Pe urmă, mi-am dat seama că aceste autobuze circulă doar prin Galaţi şi că, de fapt, ele nu promovează oraşul celor din afară, ci tocmai celor care îl compun. Mi-a fost ruşine să recunosc că am hulit o idee care acum mi se pare genială. De fapt, scopul lor era să redevenim mândri de ceea ce avem. Şi abia apoi să putem să devenim noi, toţi cei peste 250.000 de gălăţeni, promotorii oraşului.
Tocmai am recitit textul. E prea pozitiv, dar nu îl mai retuşez. O fi din cauza sărbătorilor. Sau datorită. La mulţi ani!
