Biserica are nevoie de mai multe slujbe interactive, pline de spectacol, inedite ca să aducă omul modern către credinţă. E nevoie de un cadru nou, ieşiri în decor (în sensul bun), de spectacole adiacente care să le dea oamenilor motive suplimentare să iasă din case. Nevoia de sfinţenie nu mai este suficientă. Dacă vor aştepta ca oamenii să găsească singuri drumul către altare, mai marii bisericii vor asista neputincioşi la dispariţia treptată manifestărilor religioase. Nu vor dispărea de tot, dar vor deveni din ce în ce mai puţine şi cu tot mai puţini participanţi, izolate într-un colţ al unei societăţii dominate de gadgeturi.
Exceptând nunţile, botezurile şi înmormântările, cei mai mulţi dintre noi asistăm la o slujbă bisericească doar de Paşti şi / sau de Bobotează. Probabil că şi bănuiţi de ce. De Paşti, ieşit din comun e faptul că slujba se ţine la miezul nopţii şi că se distribuie lumină. Deci inedit, deci interactiv. De Bobotează se merge pe malul apei, iar temerarii se aruncă în apa îngheţată ca să prindă o cruce. Deci spectacol. Şi se dă şi agheasmă. Din nou, interactiv. Sunt două sărbători importante ale creştinătăţii, dar cel puţin la fel de importantă este şi Crăciunul, adică Naşterea Domnului. Câţi dintre voi aţi participat la slujbe de Crăciun în ultimii ani? Nu e nevoie să căutaţi răspunsul, îl ştim cu toţii. În schimb, în aceeaşi zi îl aşteptăm cu cadouri pe Moş Crăciun, un personaj adăugat recent sărbătorii şi cu rădăcini mai degrabă comerciale decât religioase. Şi mai sunt nenumărate sărbători religioase mari care nu adună la slujbă mai mult de câteva zeci de credincioşi, aceiaşi care vin în fiecare duminică la biserică.
Până nu demult, slujba de duminică era evenimentul major într-o comunitate. Biserica era locul unde oamenii se întâlneau, mai vorbeau, mai legau prietenii, mai aflau câte o veste. Treptat, locul de întâlnire al membrilor comunităţii s-a schimbat pentru că s-au deschis teatre, s-au organizat baluri, petreceri, au apărut cinematografele şi aşa mai departe. Iar astăzi există mall (nu în Galaţi, dar există), există concerte, există cârciumi, există parcuri. Asta ca să fiu optimist, pentru că dacă ar fi să fiu realist aş spune că există facebook. În fine, ideea e că, în timp, oamenii au plecat de lângă biserică pentru că nevoia de socializare e mai mare decât cea de nemurire a sufletului.
Lumea modernă are nevoie de o biserică modernă. Nu avangardistă, ci doar în acord cu lumea în care trăim. Sunt convins că au fost dispute aprinse şi când s-a înlocuit lumânările din candelabre cu becuri. Acum nici nu le-ar da voie pompierii să aprindă peste tot numai lumânări. Dar parcă prea reticentă este biserica faţă de multe dintre lucrurile noi. Lumea de astăzi avansează cu o viteză mult, mult mai mare decât cea cu care biserica acceptă noul. Pe zi ce trece, hăul deja creat între viaţa noastră cotidiană şi biserică se adânceşte. Oamenii cred că rămân la fel de credincioşi, doar că se îndepărtează de biserică. Sau biserica se îndepărtează de ritmul lor de viaţă.
