Cazul medicului Călin Doboş, acuzat de o neglijenţă profesională care a însemnat sfârşitul pentru o pacientă de 36 de ani, deschide o adevărată cutie a Pandorei. Opinia publică întrebă - virulent - de ce autorităţile permit unor persoane care nu au specializare în chirurgie să facă intervenţii de acest gen? Căci doctorul Doboş este stomatolog, ceea ce e o cu totul altă poveste decât liposucţia, rinoplastia sau implantul mamar.
Colegiul Medicilor şi Direcţia Sanitară - instituţiile care ar trebui să vegheze în chestiunile care ţin de practicarea profesiilor medicale - saltă din umeri şi promit o anchetă. În regulă. Însă ancheta aceea nu învie mortul. Alta ar fi fost însă situaţia dacă s-ar fi luat măsuri la numeroasele plângeri care - aflăm de-abia acum! - erau la adresa amintitului medic. Oare n-ar fi corect să previi malpraxisul, decât să iei măsuri după ce lucrurile converg spre tragic?
Dacă la mijloc ar fi fost doar cazul Doboş, am fi putut să spunem că avem de-a face cu un incident nefericit. Se întâmplă uneori ca în momentele de criză, când viaţa unui pacient depinde de mâna chirurgului, să existe o ezitare, o decizie greşită, care să provoace efecte fatale. Însă aici e altceva. Nu e o cursă disperată pentru a salva o viaţă, ci o goană nebună după bani! Din dorinţa de a acumula cât mai multe averi, mulţi angajaţi ai sistemului medical (public sau privat – oricum e din ce în ce mai greu de făcut distincţie între cele două, căci medicii lucrează şi colo şi dincolo, în general tot pe bani) calcă în picioare jurământul profesiei.
Aşa s-a ajuns ca dr Doboş să mărească sâni în loc să scoată măsele. Tot aşa s-a ajuns, spre exemplu, ca nişte asistente, în cârdăşie cu cei de la Spitalul de Copii, să-şi facă un cabinet medical privat, specializat în injecţii, în apropiere de unitatea spitalicească. Pacienţii sunt dirijaţi acolo şi taxaţi, deşi ar trebui să aibă parte de tratament medical gratuit. Afacerea ar fi mers mulţi ani de aici încolo, profitând de pasivitatea autorităţilor sanitare, dacă la acel cabinet n-ar fi murit, recent, un om. O asistentă i-a făcut unei tinere o injecţie despre care literatura medicală spune clar că, pe simptomele prezentate, poate provoca moartea. Ceea ce s-a şi întâmplat, iar asistenta este acum cercetată penal pentru ucidere din culpă.
Revenind la cazul Doboş, merită să mai scoatem în evidenţă un aspect. Femeia care a decedat a fost internată în spitalul judeţean de la Galaţi mai bine de 10 zile. În tot acest timp starea ei s-a agravat constant. În spitalele serioase din Occident sunt salvaţi de la moarte oameni internaţi cu cinci gloanţe-n piept, iar la noi, în Republica Galaţi, o femeie împunsă cu andreaua-n fund (scuzaţi expresia!) pentru o liposucţie a murit după 10 zile de la internare. Vi se pare normal? Mie nu!
Nu cred că doctorul Doboş este principalul vinovat în acest caz dramatic. Are o parte importantă de responsabilitate - vom vedea ce vor stabili Colegiul Medicilor şi procurorii - însă sistemul medical în ansamblul lui îşi arată gravele deficienţe. Avem de-a face cu un sistem care înghite sume uriaşe - luate cu forţa, sub formă de impozit, de la firmele private, de la angajaţii şi de la pensionarii din România - dar care nu oferă mai nimic pacienţilor, sub pretextul că nu există finanţare. Şi-atunci, întreb, unde sunt banii noştri, domnilor guvernanţi?
