Cu câteva zile în urmă, Curtea de Conturi a dat publicităţii un raport aproape şocant. Sumele cheltuite ilegal de către instituţiile gălăţene sunt uriaşe, de ordinul zecilor de milioane de euro. În total, costul ilegalităţilor comise în doar un an de către aleşii şi numiţii locali ajunge la preţul cu care s-a privatizat combinatul siderurgic.
Cum de s-a ajuns aici nu-i greu de priceput. De aproape două decenii, ziarele citează din rapoartele de control ale Curţii de Conturi, iar opinia publică află tot felul de catastrofe financiare pe această cale. Uneori, sumele cheltuite ilegal sunt recuperate. Dar numai uneori. În majoritatea cazurilor, bugetul public rămâne cu paguba, iar funcţionarul care a dispus şi patronat ilegalitatea rămâne pe post. Căci pe el - nu-i aşa? - partidul l-a ridicat în scaun, nu Curtea de Conturi.
Din nenorocire, umbrela politică este în continuare mult mai puternică decât legea. Bunăoară, aflu din raportul amintit că la Primăria Galaţi s-au plătit servicii şi bunuri FICTIVE în valoare de 550.000 de euro. Cine răspunde de această nelegiuire? Păi, nimeni! Directorul economic al Primăriei este în continuare bine-mersi, deşi a autorizat plăţile declarate ilegale de către inspectorii Curţii de Conturi. Cei de la Departamentul de Achiziţii şi de la Biroul Tehnic sunt şi ei pe poziţii că, deh, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Fostul primar e pensionar. Ex-vicele Ciumacenco chibiţează prin PDL. Celălalt fost vice - Mircea Cristea - se joacă de-a vaporaşele pe la AFDJ. În fine, fostul city-manager Florin Popa e acum viceprimar, dar asta e o altă „foncţie”, deci nu se pune.
Mai pe scurt, nimeni nu e bun de plată, căci doar e vorba de bani publici. Adică de banii plătitorilor de impozite şi taxe. Deci cam ai nimănui… Desigur, alta ar fi fost situaţia dacă se întâmpla asta la o firmă privată, unde pe vinovaţi îi urmăreau patronii/acţionarii şi-n gaură de şarpe, până se recupera paguba la bănuţ. Aşa, la Stat, e mult mai lejer totul. Până şi Codul Penal e uneori facultativ, sub presiunea politicului. Încep să-i înţeleg pe studenţii din ultimul an, care spun că, după absolvire, ar prefera un „job” la stat şi nu unul la privat. Logic! Că doar nu degeaba şi-au petrecut ei mulţime de seri la organizaţia de tineret. Au învăţat cum e viaţa şi că diploma nu face două parale dacă n-ai carnetul de partid asortat la ea.
Faptul că inspectorii Curţii de Conturi perseverează în lupta cu morile de vânt este un fapt remarcabil. Tot respectul! Nu-i puţin lucru să nu dezarmezi în faţa zădărniciei, ani de-a rândul. Este un act de mare tupeu să continui să îţi faci meseria chiar şi atunci când clasa politică ajunge să dea ordonanţe de urgenţă prin care faptele ilegale devin legale, iar hoţii sunt exoneraţi de răspundere. Toate guvernele din ultimii 22 de ani au făcut aşa şi, probabil, metoda nu va dispărea prea curând.
Din păcate, însă, ţara are de suferit cumplit din cauza acestor metehne sub-balcanice. Este la mintea cocoşului că starea de hoţie din zona administraţiei nu se va termina niciodată atâta vreme cât nimeni nu este pedepsit pentru deturnările de bani publici. Restul e doar o poveste de adormit copiii, pe care o auzim de fiecare dată când suntem chemaţi la urne. Zâna Măseluţă începe să fie mai credibilă decât aleşii noştri.
