Cumplită rivalitate între Galaţi şi Brăila. Locuitorii din cele două oraşe de la Dunăre au găsit mereu motive de râcă, de fudulie, de competiţie, pentru a arăta „ălora” (adică brăilenii gălăţenilor şi gălăţenii brăilenilor) cine-i mai tare în negustorie, navalistică, administraţie publică, cultură, sport, ştiinţă, educaţie etc.
În ultimele şase decenii, mai ales după ce a fost construit combinatul siderurgic, Galaţiul părea să fi luat la modul categoric faţa Brăilei. Industria metalurgică gălăţeană era net peste cea brăileană, la fel şantierul naval, porturile, comerţul. Doar în agricultură era un oarecare echilibru, dat fiind că ei erau campioni la cereale, dar noi îi surclasam la vinuri. Însă asta a fost cândva… Acum lucrurile stau cu totul altfel, căci Brăila umileşte Galaţiul la mai toate capitolele. Exemple se pot da cu duiumul. Bunăoară în zona economică. În vreme ce fanionul industriei gălăţene – combinatul siderurgic – se face praf cu zi ce trece (iar odată cu el şi industria conexă), la Brăila industria e în curs de relansare, Promex şi Hercules fiind cele mai la îndemână „eşantioane”.
La parcuri industriale e şi mai grav pentru Galaţi, căci noi avem doar o tarla plină de scaieţi (care a costat bugetul public peste 10 milioane de euro – bani duşi pe apa Sâmbetei!), în vreme ce brăilenii au două parcuri industriale funcţionale. Iar efectul nu e deloc plăcut pentru gălăţeni: investitorii au început să migreze la Brăila. Iată şi două exemple: Galmopan (care are la Brăila o modernă fabrică de fursecuri şi biscuiţi, în vreme ce celebra Dunăreana de la Galaţi a închis-o) şi Trefo SA (fabrica de sârmă cuie şi lanţuri, care este în curs de relocare).
Şi în agricultură şi industria alimentară Brăila conduce clar. Marex şi Galco produc, fiecare în parte, mai mult decât produce la un loc toată industria gălăţeană a cărnii. La producţia de lapte şi preparate din lapte, producţia marfă realizată la Brăila este de patru ori mai mare decât cea ce la Galaţi. La cereale diferenţa este de trei ori în favoarea Brăilei, în vreme ce vinul gălăţean – cândva mândria judeţului - practic nu mai există, după ce 15.000 de hectare de vii nobile au dispărut sub ghilotina legilor proprietăţii.
În privinţa industriei textile nici nu mai poate fi comparaţie. La Galaţi, doar Cozamin ţine steagul sus, căci toată industria textilă moştenită de la comunişti a fost rasă, la propriu, cu buldozerul. La Brăila, cunoscutul brand Braiconf este în continuare o prezenţă în toată Europa, iar în jurul lui gravitează alte opt fabrici de mărime medie (respectiv cu peste 50 de angajaţi fiecare) profilate pe cămăşi şi tricouri. Iar exemplele pot continua, căci cu greu putem descoperi un domeniu în care Galaţiul mai este încă deasupra Brăilei.
Nu mai există nici un dubiu. Brăila este deja un pol de dezvoltare economică cu trend pozitiv. În acelaşi timp, Galaţiul e pe trend negativ accelerat. Asta se vede foarte bine, de altfel, şi în statistici. În ianuarie 2013, rata şomajului era de doar 6,89% în judeţul condus de Bunea-Stancu, faţă de 9,54% în judeţul păstorit de Bacalbaşa…
Toate acestea ar trebui să dea serios de gândit autorităţilor gălăţene. Aici nu mai e vorba de simple orgolii. Starea economică a judeţului Galaţi se apropie de un răsunător colaps, cu consecinţe sociale dramatice. Ţineţi minte aceste rânduri!
