Pâş-pâş, ca un hoţ în miez de noapte, Apă Canal a scumpit zdravăn de tot apa rece. Dar cică scumpirea asta nu o scumpire oarecare. Ea există într-un fel de plan care a fost aprobat la reorganizarea societăţii, imediat după ce aceasta s-a desprins de Apaterm. Fatalitate monşer! Creşterea preţului apei potabile seamănă cumva cu moartea: e implacabilă şi de cele mai multe ori nu are nicio explicaţie logică!
Faptul că există un proiect managerial de scumpire a apei nu cred că îl va încălzi prea mult pe gălăţeanul care are de plătit acum o factură dublă faţă de anul trecut. Asta cu atât mai mult cu cât, din ce reclamă zilnic locuitorii oraşului, la robinete curge în continuare aceeaşi zeamă urât mirositoare ca şi pe vremea când costa doar 50% din cât costă acum. Evident, la nivel administrativ, despre calitatea apei reci se vorbeşte numai de bine. Toate analizele arată, imperturbabil, că lichidul pe care ni-l furnizează oamenii inginerului navalist Gelu Stan se încadrează în normele de potabilitate. Şi ce? A murit cineva după ce a sorbit zoaia care curge la robinet? Ai naibii de rezistenţi gălăţenii, frate!
Aş fi tare curios cum explică, totuşi, managerii de la Apă Canal scumpirea, dincolo de discursul despre „obligaţiile asumate cu finanţatorul european”. Faptul că există un plan parafat de nişte birocraţi de la Bruxelles, care nici măcar nu ştiu în ce parte a Europei e Galaţiul, nu înseamnă absolut nimic pentru locuitorii acestui oraş. Din punct de vedere legal, un furnizor de servicii publice unice, de tip monopolist (aşa cum este Apă Canal), are obligaţia de a justifica faţă de consumatori orice majorare de tarif. Altfel, avem de-a face cu o situaţie care afectează grav interesele clienţilor „captivi”. Oamenii n-au acces la o sursă alternativă de apă pentru locuinţă, aşa că sunt nevoiţi să plătească preţul stabilit artificial, fără un raţionament economic la bază.
Carevasăzică - întreb, nu dau cu parul! - ce primeşte el, consumatorul, în plus de banii ăştia? Nu mi se pare că apa care curge acum la robinet este mai curată decât cea care curgea în 2011. E posibil să fiu subiectiv. Sau doar ghinionist. Cert este că dacă las apa de la robinet cinci minute într-un pahar, începe să duhnească a clor. După o jumătate de oră miroase a rahat. Dar poate că nu mă pricep la apă… Dacă totuşi e mai curată decât era acum un an, vreau dovezi. Îl rog pe directorul Gelu Stan să pună la dispoziţia consumatorilor buletine de analiză din care să rezulte că impurităţile, germenii şi alte chimicale din apa potabilă au scăzut cu 50% în ultimele 12 luni. Le publicăm în „Viaţa liberă” imediat ce le primim, fără nici un fel de pretenţii. Facem asta „pro bono”, pentru gălăţeni!
Dacă Apă Canal nu poate demonstra asta, atunci se cheamă că suntem fraieriţi. Şi că, de fapt, creşterea preţului nu are decât un singur scop: să producă mai mulţi bani pentru firmele abonate la lucrările gestionate de Apă Canal. Vorba unui diriginte de şantier: „Prietene, cea mai şmecheră afacere se face sub pământ. Nici naiba nu ştie ce-au pus tu acolo şi de câţi bani”. Omul ştie ce vorbeşte, căci de patru decenii tot bagă şi scoate ţevi. Sincer, mi-ar plăcea ca Stan – Marius Stan – să comande un audit serios la societatea păstorită de celălalt Stan. Poate mai aflăm şi noi, astfel, pe ce se duc banii noştri.
