Nu vă jucaţi cu inimile suporterilor Oţelului!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Primul meci al Oţelului l-am văzut prin 1981, de la „lojă”, sus pe bloc. Se inaugura stadionul de lângă PS1D după modernizare cu un amical în compania Corvinulului, cu Lucescu antrenor-jucător. Au trecut 32 de ani şi am ajuns să mă întreb tot mai des în ultima vreme dacă doar atât de scurtă e viaţa de suporter. Asta pentru că dinspre club, acolo unde ieri se respira în mireasma parfumului elegant marca „Liga Campionilor”, a apărut mai întâi un iz de alterat. Acum, duhneşte de-a binelea. Încă nu a hoit, dar pe-aproape şi tare mi-e teamă că echipa mea de suflet e muribundă.

Suporterul din mine, din aproape orice gălăţean pentru care patriotismul local înseamnă ceva, încearcă să se agaţe de ceva pentru a mai avea măcar o fărâmă de optimism, dar acest ceva nu prea mai există, pentru că aproape toate informaţiile care vin din club şi dinspre anturajul acestuia sunt prevestitoare de prohod.

Cei din compania care a preluat acţiunile clubului toamna trecută n-au dat mai deloc până acum semne că, în afară de performanţă financiară, i-ar interesa şi altceva, cum ar fi esenţa existenţei unui club de fotbal: performanţa sportivă. Dimpotrivă!

Marius Stan, ex-directorul general al clubului, afirma că TNG a preluat clubul cu peste şapte milioane de euro în cont şi că întreaga sumă a dispărut. Oamenii lui Adamescu, afaceristul care deţine controlul la TNG, au păstrat o tăcere mai mult decât suspectă referitoare la subiectul acestei acuzaţii. Mai mult, între timp au mai venit şi ceva bani din drepturile de televizare, în jur de un milion de euro, din care a trăit echipa în ultimele luni şi care, conform informaţiilor ajunse în redacţie, s-au dus şi ei. Altfel nu s-ar explica de ce se riscă o nouă depunctare, pentru că trăim un deja-vu, Oţelul mai are de achitat către FCM Tg. Mureş suma de 100.000 de euro pentru transferul lui Victoraş Astafei, termenul scadent a trecut şi doar bunăvoinţa mureşenilor nu a dus încă la un memoriu către FRF.

În plus, noul acţionar încă nu a adus capital propriu în club deloc, nici un leuţ. Există tot din toamna trecută un contract de sponsorizare cu Astra Asigurări pentru câte două milioane de euro pe an, însă până acum nu a ajuns nimic în club. Iar chiar dacă va fi făcut viramentul, tot seamănă a dat cu o mână şi luat cu două. Prin diverse metode, cum ar fi renunţarea la cei care asigurau paza până mai ieri şi trecerea pe o firmă de pază proprie, existând zvonuri că aceasta are tarife mult mai mari.

Viitorul apropiat ne va lămuri dacă e vorba de o ţeapă de proporţii sau totuşi acţionarii au intenţii oneste. Sper să fie a doua variantă, deşi tot mai puţin credibilă, poate Adamescu va realiza că afacere mai mediatizată ca fotbalul nu există, iar ce va face aici se transmite şi imaginii publice a celorlalte, spre exemplu domeniul asigurărilor fiind unul foarte sensibil la pete negative. Plus că nu te poţi juca chiar cum vrei cu pasiunea fanilor. Este arzătoare, mai ales la furie!

Vorbind la prezent, suporterul din noi încă există, echipă încă trăieşte. Avem timp destul să căutăm vinovaţii pentru situaţia în care s-a ajuns, deocamdată avem de trăit, luni seară avem de fluturat un steag, roşu-alb-albastru. Doar el e al nostru, al celor care simţim ce înseamnă să ai trecut Galaţi în cartea de identitate.

Citit 1403 ori Ultima modificare Miercuri, 27 Martie 2013 16:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.