Modul cum s-au făcut „cărţile” pentru noile consilii de administraţie ale societăţilor publice controlate de Primăria Galaţi poate intra, fără probleme, într-o antologie a parşiveniei româneşti. Fără nici un fel de jenă, aleşii noştri au anulat dintr-un condei principiul că rolul consiliilor de administraţie este acela de a gestiona în mod eficient o afacere publică. Se fac că nu pricep că a fi membru într-un CA nu este o recompensă politică. Nu este o sursă de venit pentru lipitorii de afişe. „Uită” că funcţia este, de fapt, asumarea unei răspunderi uriaşe, căci la mijloc sunt foarte mulţi bani publici, plus, pe termen lung, viitorul acestei urbe.
Oraşul Galaţi este în picaj. Am spus-o de mai multe ori, am demonstrat-o prin cifrele din statisticile oficiale. Fără nici un fel de dubiu, societăţile publice de interes local au un rol esenţial în toată această poveste despre mărire şi decădere. Gălăţenii se plâng că lucrurile nu merg bine, că oraşul e murdar, că pieţele sunt puncte de haos şi evaziune, că transportul public înghite prea mulţi bani, că urbanismul e vraişte.
Însă de toate aceste probleme răspund tocmai acele societăţi ale căror CA-uri au fost desemnate, acum vreo două zile, de Consiliul local. Legal, oamenii numiţi de CL vor gestiona, vreme de patru ani, banii noştri. Ei au misiunea de a se înhăma la treabă astfel încât nemulţumirile locuitorilor oraşului să se împuţineze. Să ne fie tuturor mai bine.
Din păcate, între teorie şi practică există o prăpastie fără fund. Politicienii noştri, tare inventivi când e vorba de privilegii, au răsturnat din nou logica. Aveau un bun prilej să aducă la cârma societăţilor publice locale nişte experţi. Era momentul ideal să se treacă la mult-promisa schimbare din administraţie. Însă n-a fost aşa. Nu spun că oamenii desemnaţi acum în CA-uri (şi plătiţi din bani publici) sunt total incompetenţi. Spun doar că existau soluţii mai bune pentru ca afacerile publice să prospere.
Spre exemplu, nu înţeleg de ce n-au fost acceptate propunerile unor oameni de afaceri locali de a fi desemnaţi în CA-uri, pro bono (adică fără indemnizaţie). De ce s-a refuzat ideea că aceşti domni, care ştiu să facă bani, pot fi nişte consilieri foarte buni ai directorilor de regii locale? De ce s-au preferat nişte soldaţi credincioşi ai partidelor? Să fie pentru că, de fapt, şefii de partide nu vor să piardă controlul asupra contractelor grase cu privaţii ale societăţilor publice? Eu înclin să cred că da şi că au sacrificat competenţa pe altarul unui grup de interese.
Fără nicio îndoială, la desemnarea noilor CA-uri lucrurile ar fi trebuit să fie limpezi ca apa de izvor. Totuşi, gălăţenii încă n-au aflat nici acum ce competenţă şi experienţă profesională au cei numiţi. Nici măcar ce partid şi-i asumă nu s-a spus. S-a lucrat la global, pe principiul că turma e mai greu de controlat decât individul. Cu chiu cu vai, la insistenţele presei, s-a aflat doar cum îi cheamă. Restul e secret de stat se pare. Aşa cum au ajuns să fie secrete şi comunicatele de presă ale Poliţiei Comunitare. Nu se mai transmit presei, ci purtătorului de cuvânt (?) al Primăriei, care le ţine pentru dumnealui. Căci – nu-i aşa? – amenzile date molozarilor şi beţivilor au ajuns esenţiale pentru reformarea administraţiei publice. Penibil!
Noul Galaţi este, din nenorocire, tot vechiul Galaţi. Mă întreb cum vor consemna cărţile de istorie aceste vremuri ipocrite…
