- Prezent la Galaţi, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene, Niculae Idu, a amintit la un moment dat de discuţiile pe care le-a avut nu cu foarte mult timp în urmă „cu reprezentanţii unui partid politic” apropo de unde este, ce vrea şi încotro se îndreaptă România în Uniunea Europeană. „Păi, obiectivul nostru în continuare este integrarea europeană”, au recitat automat politicienii cu pricina. „Bine, bine, dar ce înseamnă pentru dumneavoastră „integrarea europeană”? Ce înseamnă ea, la modul concret?”, a întrebat oficialul european. Din acel moment, s-a cam lăsat tăcerea…
Sunt convins că, indiferent de ce partid politic ar fi vorba, răspunsul ar fi fost la fel de înceţoşat. Asta pentru actuala clasă politică, la fel ca şi cea din timpul Epocii de Aur, a descoperit destul de repede „limba de lemn” şi a schimbat rapid şabloanele din perioada comunismului cu cele din perioada europeană. Rezultatul, pe de o parte, este că liderii noştri politici au învăţat să jongleze cu termeni mai mult sau mai puţin pompoşi şi în rest Bruxellesul cu mila…
De partea cealaltă, sătul să i se plimbe prin faţă tot felul de forme fără fond, la nivelul cetăţeanului se manifestă aproape instinctiv o respingere a tematicii europene. Un fel de „UE să-şi vadă de treaba ei, că noi le avem pe-ale noastre: întreţinere, rate, şomaj”.
Din păcate, dincolo de „poeziile” despre integrare, nimeni nu-i explică omului că, în fapt, de la preţul pătrunjelului din piaţă până la facturile de curent sau politicile sociale, totul are într-un fel sau altul legătură cu Uniunea Europeană. Iar dacă unele lucruri merg alandala - de exemplu, efectele liberalizării preţurilor la energie, costul certificatelor verzi, normele comunitare de acordare a unor subvenţii de stat sau, mai nou, procesul de regionalizare - vina nu este neapărat a Bruxellesului, ci şi a celor care vorbesc papagaliceşte despre integrare, fără a-şi bate capul să înţeleagă ce înseamnă ea cu adevărat.
Ce n-au priceput politicienii din povestea noastră este că, dacă aplici orbeşte nişte norme europene, fără a realiza, în fapt, la ce servesc ele, s-ar putea să te duci nu spre „integrare” ci, mai degrabă, spre… „dezintegrare”. A se vedea ce s-a întâmplat cu societăţile sau regiile de stat în care „sistemul corporativ” de management a fost adus prin tot felul de jonglerii tot în curtea partidelor politice sau „regionalizarea” care tinde să se transforme în oficializarea unor „baroni” politici care n-au nici în clin, nici în mânecă cu principiul aducerii deciziei cât mai aproape de beneficiarii direcţi.
Punem, cum s-ar spune, carul înaintea boilor - neînţelegând că strategiile de dezvoltare trebuie să plece de la nivel naţional, cele europene fiind doar complementare - şi ne mirăm că nu reuşim să urcăm dealul. Se cheamă însă că avem căruţă "integrată", chit că nu reuşim s-o urnim în direcţia potrivită.
S-a răsturnat căruţa "integrării" Scris de Ovidiu Amălinei
