Arta de a o lua în freză

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

La început a fost ideea. Stătea unul strâmb la Primăria Galaţi când, deodată, l-a lovit gândul cel drept în moalele cerebelului: „Et cetera! Cum să rămână, dom’le, aşa „Nespălata”? Ne-am pus să dăm cu var prin oraş, vine 1 Mai muncitoresc şi ea să stea aşa, neigienizată?” Ce-i drept, „Fata pe valuri” era, săraca, mai închisă la culoare, dar asta nu dintr-un deficit de detergenţi, ci pentru că de când e neamul ei de statui turnate în bronz, oxidul depus pe epiderma metalică e menit să-i dea acea patină specială. Prea specială, după părerea cerebelului clocotind de idei. „Alo, ce face serviciul public, doarme? Să vină, dom’le, Dorel de la Ecosal, să dea naibii cu peria pe „Nespălata” aia, cu freza dacă este nevoie, dar să n-o mai văd aşa, că ne râde lumea cu toţii!”, o fi tunat ordinul plecat din cabinetele Primăriei. „Bă, şi dacă tot eşti în picioare, bagă o freză şi pe sturionii ăia care scuipă apă!” Şi Dorel, ca Dorel, băiat de treabă şi plin de caracter artistic şi-a băgat freza în priză şi dă-i bătaie! Scântei au sărit din „Nespălata”, nu alta! Ce mai tura-vura, artist mare Dorel ăsta! Zici că s-a născut cu polizorul în mână! Ce „Nespălata”? De acum, „Polizata” o să-i rămână numele! „Vedeţi, bă, aşa se scrie istoria artei! Că dacă n-am fi noi, ăştia din administraţia publică şi locală, să luptăm pentru neamul nostru popular, n-aţi mai pupa voi Nespălată ca la mama ei!”, şi-o fi zis plin de mândrie mai marele biroului din Primărie.

La aşa mândreţe de sculptură au venit felicitări din toate părţile, pe linie ierarhică, pe linie de partid, ba unde mai pui că au venit şi de la presă să fotografieze minunea strălucind în soare mai ceva decât acoperişul palatelor ţigăneşti de la Iveşti! Şi cu fiecare strop de la arteziană care se prelingea pe bronzul proaspăt şmirgheluit, în cerebelul transfigurat de actul artistic prindeau aripi idei din ce în ce mai înălţătoare. „Păcat că nu mi-a venit ideea asta mai devreme! Păi, voi vă daţi seama c-am ratat Ziua Unirii? Dacă puneam polizorul pe Cuza nu se mai duceau unii la Iaşi să vadă statuia, rămâneau aici, la Galaţi, că a noastră era mai dihai!”, a cugetat mai marele local. Dar tot el şi-a dat seama că nu-i mandatul trecut. Mai sunt vreo trei Uniri, unde mai pui vreo patru Zile Naţionale, prinde el momentul să pună raşcheta şi pe Cuza! Ba, de ce nu, şi pe Brătianu, că prea se uită lumea numai la groapă, poate n-ar strica o mână de var şi pe statuia lui Eminescu…

Dar taman când zările cultural-edilitare păreau din ce în ce mai largi, un norişor a apărut deasupra cerebelului transfigurat de viziuni artistice. „Şefu', cică sunt unii, un grup din ăştia care pictează pe la muzeu, pe la Cultură nu ştiu ce, care zice că nu e bine…” „Ce nu e bine?” „Nu e bine c-am dat cu şmirghel, să trăiţi, pe Nespălata! Zice că aşa trebuia lăsată ea, mai neagră, că aşa se face ea, de la soare, de la apă…” Din clocotul artistic, cerebelul administrativ începu să fie cuprins încet, încet, de clocotul furiei. „Ai naibii artişti, dacă-s aşa deştepţi, de ce n-au pus nişte oţel inoxidabil, că doar Combinatul e colea!” Şi când te gândeşti câte statui mai erau de luat în freză!

Citit 1764 ori Ultima modificare Joi, 09 Mai 2013 17:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.