Vestea venită dinspre Electrocentrale, cum că de mâine - gata! - se taie apa caldă, ar trebui să le dea de gândit atât cetăţenilor captivi în sistemul public de furnizare a apei calde şi căldurii, cât şi autorităţilor locale. A ajuns funia la par!
Din ce se vede, utilităţile la comun reprezintă deja un coşmar fără sfârşit pentru cel puţin 200.000 de gălăţeni. Să fim serioşi! Încercările de resuscitare a firmei care se ocupă de furnizarea apei calde şi căldurii reprezintă frecţii la piciorul de lemn, căci ţevăraia e praf şi pulbere, datoriile sunt gigantice, iar cel puţin 30% din populaţie nu are de gând sau nu poate să-şi achite facturile la întreţinere.
Ca atare, soluţia individualizării este cea mai indicată. E adevărat, presupune nişte costuri iniţiale, însă lucrurile pot fi uşor simplificate dacă se implică şi Primăria. Modele de succes avem. La Tecuci, sistemul public de încălzire s-a închis de vreo 10 ani. Totul e individual. Ideea a fost preluată şi de Primăria Brăila, care tocmai a anunţat că studiază trecerea la surse de încălzit mai mici, de apartament sau de scară. Sunt două variante: fie subvenţionarea instalării de centrale termice, fie preluarea de către Primărie a întregii operaţiunii, de la autorizare şi până la recepţia finală.
Este clar că nu toată lumea îşi poate permite o centrală de apartament. În medie, un kit complet (centrală, ţevi, calorifere) costă în jur de 7.000 de lei, cu tot cu avize şi manoperă. Cam zece pensii medii, ceea ce nu-i o glumă. Însă beneficiile sunt importante, începând cu faptul că factura la încălzire se reduce la jumătate (vă spun din experienţa proprie), continuând cu faptul că apa caldă costă cu 70 la sută mai puţin decât cea furnizată de Apaterm şi încheind cu partea de confort: ai apă şi căldură câtă vrei, când vrei, fără să mai depinzi de rău-platnici.
Pe de altă parte, şi municipalitatea ar fi net avantajată, căci ar scăpa de cheltuielile cu întreţinerea, repararea şi modernizarea sistemului de termoficare. Economia s-ar ridica la circa 10 milioane de euro pe an, reprezentând costurile cu salariile angajaţilor Apaterm, impozitele aferente şi reparaţiile din sistem. După cum observaţi, am scos din ecuaţie costurile energiei termice, pentru că acele costuri rămân valabile (parţial) sub forma facturilor la gaze.
Fiind o lucrare pe termen lung şi cu efecte sociale şi economice majore, Primăria Galaţi ar putea decide să aloce pentru subvenţionarea centralelor termice individuale o sumă echivalentă cu cea pe care o iroseşte cu Apaterm în cinci ani: 50 de milioane de euro. Cu aceşti bani, s-ar putea suporta 40% din costul de instalare a centralelor, proprietarii apartamentelor urmând să mai plătească circa 4.000 de lei de fiecare. Investiţia (vă spun tot din propria experienţă) se amortizează, fără subvenţie, în 3-4 ani, iar cu subvenţia amintită în doar doi ani! După care toată lumea este în profit, iar confortul câştigat este bonus.
Dacă adăugăm la toate acestea şi faptul că, în 2-3 ani (cât ar dura realizarea acestui proiect), Primăria ar scăpa de toate bătăile de cap cu sistemul de termoficare, că străzile nu vor mai fi făcute praf de cei care cârpesc ţevi şi că rău-platnicii vor dispărea, ajungem la concluzia că merită. E adevărat, s-ar putea să se supere „băieţii deştepţi” care vând statului, la suprapreţ, păcură, ţevi, robinete, contoare, etc, dar asta e problema lor. Ne băgăm, dom’ primar?
