Avem facturile pe care le merităm!

Scris de Ovidiu Amălinei

Vineri, 14 Iunie 2013 00:00

Precum cei ce se feresc să vorbească de funie în casa spânzuratului, Guvernul Ponta s-a ferit până în ultimul moment să vorbească public de valul de scumpiri la gaze şi electricitate ce ne aşteaptă de la 1 iulie, val care va ţine… câţiva ani! Memorandumurile privind calendarul de liberalizare a pieţei energiei a fost semnat încă de anul trecut, în iulie 2012 s-a şi aprobat în Parlament Legea energiei electrice şi a gazelor naturale care îngloba inclusiv înţelegerile avute cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană.

Din păcate, într-o societate mai atentă la ţâţele lui Bahmuţeanu decât la indicatorii economici, norii negrii ai scumpirilor s-au adunat mai degrabă nebăgaţi în seamă. Când „Viaţa liberă” avertiza asupra efectelor liberalizării pieţei energiei, s-au găsit cetăţeni de bine care să ne apostrofeze pe motiv că "suntem alarmişti”. Iată însă acum că „inevitabilul se produce”, iar scumpirile ce erau doar „pe hârtie” se vor regăsi în curând, la modul cât se poate de concret şi de usturător, în facturile pe care cu toţii le vom plăti.

Dincolo de problema utilităţilor, nu atât factura la gaze şi energie ar trebui să ne usture, cât factura pe care o vom plăti pentru populismul cu care timp de ani şi ani de zile am acceptat, ca electorat, să fim ameţiţi de tot felul de politruci. De necesitatea liberalizării pieţei energiei se ştia, de exemplu, încă dinainte de 2007, când am aderat la UE şi la principiile ce ţin de o piaţă unică. Perioadele de tranziţie, atât cât ne-a dus capul să le negociem, le-am irosit fără a schimba prea multe în „curtea noastră”. În energie preţurile au fost menţinute scăzute în mod artificial, cu toate efectele la nivelul bugetului şi al competitivităţii companiilor de stat. A se vedea cazul Oltchim şi nu numai.

Solicitarea înaintată de Guvern către CE, de amânare cu şase luni a calendarului de liberalizare, este tot un exerciţiu de populism. Ce vrea, adică, să zică în final dl Ponta? „Nu noi, UE ne impune să facem aia sau cealaltă!” Sau credeţi că peste şase luni vom fi mai solvabili decât acum? Cu sau fără Bruxelles pe post de paratrăsnet, problema de fond nu e cea a preţurile la gaze sau la energie. Problema e că standardul de viaţă, de productivitate, de competitivitate al societăţii româneşti este mult prea jos în comparaţie cu standardele celorlalţi parteneri din piaţa unică europeană. De ce asta? Pentru că am bătut apa în piuă în loc să încercăm să devenim mai eficienţi, puţin mai „nemţi”; pentru că vorbim de inundaţii abia când dau apele peste noi, de politici energetice abia când ne copleşesc facturile şi de educaţie sau cultură abia când se umple ţara de analfabeţi. Pe scurt, pentru că mai mult ecou au avut la noi populismul şi mahalagismele decât respectarea unor strategii de dezvoltare sau dezbaterea în adevăratul sens al cuvântului a problemelor societăţii. Avem conducătorii, piţipoancele, analfabeţii şi - pentru toate - facturile pe care le merităm!