România telenovelei şi România curajoasă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
6 comentarii

Am cel puţin zece prieteni sau cunoscuţi plecaţi de ani buni în străinătate. „N-am plecat din România de bunăvoie!”, mi-ar răspunde cu toţii, dacă i-aş întreba chiar acum de ce sunt peste graniţă. Culmea, cel puţin tot atâţia îmi spun că n-au rămas de bunăvoie-n ţară. Şi eu, la rându-mi, am fost întrebată cum de nu m-am stabilit afară, atunci când nu mi-a fost peste mână să o fac. Ca şi cum „idealul tău în viaţă”, n-ar fi altul decât fugitul, eventual cu coada-ntre picioare.
Cam de atunci, am o nedumerire. Mă întreb câţi suntem dintre cei care într-adevăr au făcut o alegere. Care nu au fost „nevoiţi” să stea aici, ci care au „ales” să plece dincolo ori să rămână în ţară. Mă întreb câţi suntem dintre cei care se trezesc dimineaţa fără invidie pentru cel plecat şi realizat, care se culcă seara la loc stimându-l pe cel rămas în România.
Nu pe cel rămas pentru a face bani cu un magazin online de fiţuici pentru bacalaureat (da, există aşa ceva, e legal, dar este oare şi moral?). Ci pe profesorul dedicat, care se căzneşte zilnic să-i înveţe pe elevi cum să facă propriile lor alegeri în viaţă. Nu pe medicul blazat care învinuieşte pacientul că a nimerit la spital pe tura lui, cum mi-a povestit cineva că i s-a întâmplat chiar la Galaţi. Ci pe cel care investeşte energie, timp şi suflet într-un ONG, încercând să însăileze pe marginea lipsurilor din spitale şi, în general, din sistem. Nu pe administratorul care, în îngustimea şi lăcomia lui, îşi fură lunar vecinul la întreţinere. Ci pe vânzătoarea care te cheamă înapoi fiindcă ai uitat să-ţi iei restul. Nu pe şmecherul de la scara II, care nu te lasă să-ţi parchezi maşina în faţa blocului, deşi e dreptul tău. Ci pe bărbatul care i-a oferit unui om al străzii adăpost şi mâncare, după cum ne-a povestit, ieri, un gălăţean, pe site-ul "Vieţii libere". Bineînţeles, putem continua la nesfârşit, cu exemplele mele sau ale dumneavoastră.
Mai mult decât atât, am rămas cu alte nedumeriri. Câţi suntem dintre cei care, dincolo de a împărţi aprecieri şi laude şi de a sta angelici în banca noastră, chiar facem noi înşine ceva? Dintre cei care nu se tem să pornească de la zero în România. Dintre cei care, dacă sunt striviţi de „sistem”, întâi protestează, apoi încearcă să schimbe sistemul cu totul. Dintre cei care se întorc de peste graniţă, hotărâţi să reuşească şi aici. Dintre cei care ies din lâncezeala cotidiană şi pot spune, la sfârşitul zilei, că n-au pierdut-o degeaba.
Cred, astfel, că avem nu o ţară, ci mai multe: o Românie a telenovelei, cu domniţe porno perindându-se pe TV, cu anonimi pe post de modele şi cu şleahta lor de privitori, cu şmecheri care scapă de lege; o Românie politică, unde sunt altfel de domniţe şi altfel de cavaleri, unii mai credibili, alţii fără crez, unii mai breji, alţii mai paiaţe; o Românie cuminte, în care trăiesc cei care văd, îndură şi tac; şi o Românie curajoasă, cu mulţi ca aceia exemplificaţi mai sus. (Dacă lipseşte România civilizată, iertaţi-mă, dar nu e vina mea.)
Şi, m-am mai întrebat, eu ce Românie aş alege? Şi ce fac pentru asta? Nu de alta, dar zicala „dormim aşa cum ne aşternem” nu e nici pe departe vorbă-n vânt.

Citit 1182 ori Ultima modificare Vineri, 14 Iunie 2013 18:10

6 comentarii

  • postat de Stănică Ambrinoc Duminică, 23 Iunie 2013 07:47 Link la comentariu
    0
    0

    ... Trăim în țara asta și spunem: "sistemul" nu ne lasă, ai să mori cu dreptatea în mână. Noi ne transformăm în EL (sistemul), dar nu vedem sau nu realizăm acest lucru, sau ne facem că nu înțelegem.
    Uităm de Oglinda Conștiintei ... Această Oglindă există ... Îți arde privirea și inima ...
    Am văzut cum arată "sistemul" ! Până acum luptam cu o fantomă, mi-am dorit să-i văd ochii și am reușit. Ce facem mai departe, răzbunare sau iertare ? "Sistemul" se așteaptă firesc, la răzbunare, cine mai este capabil de iertare în societatea noastră "originală" ? Acum 2000 de ani, un OM a propus "îndreptarea păcătosului și nu moartea lui" ! Cine-și mai aduce aminte de acel OM, acum când tehnologia ne oferă de toate, dar ne răpește timpul, iar acceptarea competiției pseudo-capitaliste se face fără valori și mai ales fără ... suflet.

    Raportează
  • postat de NIKOLA KBOOM Duminică, 16 Iunie 2013 16:44 Link la comentariu
    0
    0

    E usor a spune vorbe cand nimic nu ai spune.Voi traiti,asa o-ti spune,dar sunteti morti demult!Si doream un vis de vara dar cine as fi fost de fapt decat un alt catar bun la povara.EU VA GASESC ,ORICAND , ORIUNDE,ORICUM!PUNEM PARIU PE CAPETELE VOASTRE DOMNILOR EX TOVARAS!EU STIU CE MA ASTEPTA DAR VOI STITI?Sa mori din dragoste si iubind...Al naiibi poeti,stiau din a lor trauma.Ce mandri santem noi de ai nostri stramosi ce si-ia dat sangele si viata pentru glie!Dar ei de noi,cum nu se antorc ciolanele an morminte?Bai al naibii patrihotii,au au ajuns sa ne anvete pentru ce ,cum sa murim!APROPO,CUM NAIBA SPUNE LA "SFANTA SCRIPTURA"VOI VENI CU MANIE SA....EU VIN CU FURIILE CELOR VADUVITI DE TOATE!A,O CHESTIE EU PENTRU ASTA AM FOST PREGATIT,DAR VOI"?

    Raportează
  • postat de CS Carp Duminică, 16 Iunie 2013 11:56 Link la comentariu
    0
    0

    Doamna Cora, din pacate nu am reusit sa vad documentarul, din cauza calculatorului, dar va multumesc pentru randurile trimise si pentru exemple.

    Raportează
  • postat de cora Duminică, 16 Iunie 2013 01:30 Link la comentariu
    0
    0

    Doamna Carp, eu am ales sa raman, de cateva ori. Si toti din jur m-au blamat pentru asta. Dar avem o viata, una singura ( din cate stim noi ) si e bine s-o traim dupa convingerile interioare. Doua chestii relevante as vrea sa vi le transmit. O fotografie cu Mugur Mihaiescu in care tinea un afis imens, unde trona o duduie cu sanii la vedere iar dedesubt genialul slogan : "Tara te vrea c u r v.a". Si in al doilea rand un film pe care l-am vazut din intamplare azi : Pay it forward. Impreuna, cele doua indicii ar putea salva specia umana de la disparitie.

    Raportează
  • postat de C.S.Carp Sâmbătă, 15 Iunie 2013 21:05 Link la comentariu
    0
    0

    Buna seara, va multumesc pentru comentariul trimis! Sper, atunci, ca ati facut alegerea sa ramaneti acolo, si nu doar sunteti nevoiti sa stati peste granita. Eu sper ca nu am indemnat la nationalism, ci doar la o alegere constienta de consecinte :)

    Raportează
  • postat de Marius M Sâmbătă, 15 Iunie 2013 11:05 Link la comentariu
    0
    0

    Buna ziua! Aveti dreptate din prisma unei persoane care locuieste in Romania, dar eu care locuiesc "in afara" de cativa ani vad lucrurile altfel. Si sunt sigur ca nu sunt singurul. Spuneati la un moment dat de "cei care se intorc" si sincer va spun ca si noi (eu cu sotia) am vrut sa ne intoarcem, insa am vazut si vedem ca statul nu ne da nici o sansa de reusita. De ce sa-mi strict viata linistita pe care am castigat-o prin munca aici, de ce sa inchid afacerea pe care am deschis-o si care merge binisor, iar statul adoptiv ma sprijina in ceea ce fac, si sa merg acasa, asa cum au facut altii, sa deschid o afacere, dupa care sa vina acelasi stat la care platesc taxele si sa ma cocoseze cu taxe si controale nesimtite, poate-poate le iese si lor un ciubuc? De ce sa ma duc acasa la doctorul ala de care spuneati, cand aici doctorii au in primul rand cei 7 ani de acasa si chiar le pasa daca te simti mai bine cand pleci din cabinet? De ce sa plec dintr-un stat in care un hot face mai multi ani de puscarie decat face un criminal in Romania, daca face? Multi indeamna, unii direct, altii mai evaziv, la nationalism, la dragoste de patrie, insa nu putem sa ne amagim o viata intreaga la o dragoste de patrie care nu ofera mai nimic in schimb. Da, apreciem pe cei care merita apreciat, insa eu am ales sa merg sa-mi fac o viata mai buna. Si am reusit! Insa lucrurile se vad diferit, in functie de ce parte a granitei esti...

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.