Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am crezut întotdeauna în specialişti. Adică în oamenii care ştiu şi pot să facă un lucru la nivel excepţional. Sunt fascinat de persoanele care nu-şi datorează ascensiunea profesională pilelor, carnetului de partid, soacrei sau şpăgii, ci doar priceperii, cinstei şi demnităţii proprii. Vorba marelui povestitor din Humuleşti: „Dacă-i copil să se joace; dacă-i cal, să tragă; dacă-i popă, să cetească”. Aşa ar trebui să funcţioneze lumea…
Revenind la specialiştii noştri cei de toate zilele, mă impresionează şi acum, după ani, felul în care Gheorghe Saghian şi Petre Grigore au condus Direcţia Agricolă. Sunt convins că irigaţiile gălăţene tânjesc după un inginer de genul lui Laurenţiu Stan. Mă întreb când va mai apărea un expert de talia Margaretei Bălan. Iar exemplele pot continua la nesfârşit, căci, să mă ierte puţinii specialişti care mai conduc acum instituţiile gălăţene, administraţia publică a decăzut cumplit în ultimii ani. Iar asta se vede în standardul de viaţă scăzut şi în noianul de arestări pentru fapte de corupţie.
Recent, „Viaţa liberă” vă prezenta un amplu material despre aleşii penali. Adică acei funcţionari ai statului care şi-au trădat semenii, au jefuit banul public şi au ajuns după gratii. Lista includea sute de parlamentari, primari, miniştri, judecători, procurori şi alţi înalţi funcţionari care au primit condamnări definitive pentru acte de corupţie. Este trist că s-a ajuns aici. Şi mai trist este că, de fapt, pedeapsa penală este un efect al realităţii că în demnităţile publice au fost promovaţi prea mulţi oameni lipsiţi de morală şi de profesionalism. Iar vina nu le aparţine doar lor, celor prinşi şi condamnaţi, ci în egală măsură şi celor care i-au propus şi i-au susţinut.
Un funcţionar (ales sau numit) corupt nu este doar un produs al propriilor acţiuni, ci reprezintă şi „calitatea” celor care l-au prezentat nouă, contribuabililor, ca fiind exact ceea ce ne trebuie. Iar noi am crezut, căci exista un gir aparent onorabil. Să fie clar! Atâta vreme cât cei care fac „recrutarea de cadre” pentru partide desemnează pentru funcţiile publice oameni fără morală, problemele din administraţie vor merge din rău spre şi mai rău.
În ultimii ani (chiar decenii) a fost tare la modă expresia „Am ales din două rele”. Este tragic. Asta arată că în faţa oamenilor nu sunt aduse opţiuni viabile, ci compromisuri. Iar dacă din start se pleacă de la ideea compromisului, e clar că finalitatea nu va fi tocmai un succes. Când pui director la agricultură un avocat, şef la protecţia socială un inginer mecanic sau director la spital un profesor de istorie, e clar că acele instituţii vor avea un handicap în dezvoltarea lor, căci un avocat nu poate şti ce ştie un agronom, un inginer mecanic nu are cunoştinţele unui sociolog, iar un medic e clar mai calificat să înţeleagă cum funcţionează un spital decât un profesor de istorie. Nu spun că oamenii nu se vor descurca şi sub forma „transplanturilor interdisciplinare”, însă nivelul de performanţă va fi unul mai scăzut, iar asta va afecta eficienţa cheltuirii fondurilor publice şi va scădea calitatea vieţii populaţiei. Ceea ce, zic eu, nu este de acceptat.
Mi-e dor de profesionişti. Şi sper că o să li se facă dor de ei şi liderilor de partide, căci cu experimentele astea, de genul celor relatate mai sus, se duce ţara de râpă…
