Era iarnă şi se făcea că din toate blocurile, da` chiar din toate, aburi calzi se ridicau spre cer… Un cercetător din viitor care va descoperi această imagine, povestită de preşedintele României, va şti că acesta a fost exact momentul în care România a început să se învelească. Sau când s-a pregătit să înceapă…
Dacă preşedintele ar fi mers cu căruţa? Ce-ar fi văzut?
Preşedintele Băsescu a privit scena de sus, aşa cum o văd oamenii politici, dar şi exact, pentru că nu a văzut-o de la prezidiu, de la tribună, ci din avion, zburând deasupra unei Românii cumplit de neizolate.
Într-adevăr, se vede… chiar şi din avion cum o bună parte din biata căldură a apartamentelor, deşi plătită de consumatori, încălzeşte pe-afară şi păsăricile - pardon, despre asta vorbea dom´ preşedinte altădată, e vorba de păsărele! Ei bine, e logic: un apartament bine izolat aduce economii la salariile care, dacă nu scad, rămân acum înţepenite-n criză, întocmai ca Ieremia cu oiştea-n gard!
Dar cine izolează blocul? Vechiul guvern liberal asigura (sau măcar promitea) 33 la sută de la bugetul de stat, tot atâtea părţi fiind puse în cârca primăriilor şi restul revenind cetăţeanului.
„Un fleac - m-au ciuruit!” – exclama comisarul Miclovan din filmul cu titlu aproape imposibil în politică: „Cu mâinile curate”.
„Un fleac – m-au falimentat!”, urma să exclame şi omu´ de la bloc care, încă de pe vremea lui Ceauşescu (cel cu „mai puneţi o haină pe voi”), strigă în fiecare Ajun: „Cetăţeanu` de la bloc/ Taie-un câine-n loc de porc!”
Iar dacă guvernarea liberală putea promite orice la vreme de campanie electorală, cea nouă, de stânga, a întărit pariul cu izolarea (termică) şi a emis Ordonanţa Guvernului 18/2009. Chiar pe 4 martie, zi care trebuia probabil să ne amintească de cutremurul din 1977, când, dacă ar fi fost măcar izolate, poate că unele blocuri prăbuşite ar fi rămas măcar agăţate-n termopane…
Acum, cetăţeanul trebuie să dea „doar” 20 la sută. „Doar”, după un calcul făcut la preţurile zilei, înseamnă vreo 2.000 de lei scoşi anevoie din buzunar.
Dacă cetăţeanul nu are alte credite, pentru a-şi cumpăra frigider sau a achita alte datorii – şi cine nu are? – un credit nou n-ar fi o problemă. Dar dacă are deja credite prea mari, chiar banca va refuza să-l mai crediteze.
Statul nu s-a gândit deocamdată la credite speciale cu dobânzi speciale, ca să ajute cetăţeanul "mijlocaş". Avem aşa ceva?!
La Primăria Galaţi, din câte povestea primarul Nicolae, mai toate asociaţiile de proprietari au şi venit în fugă, să se înscrie la izolare. Asta pentru că secretarul de stat cu implementarea spusese ceva gen „primul sosit – primul servit”.
Cât timp este vorba despre înscriere şi nu despre bani, toată lumea o să dea buluc. Ce va urma însă mai departe, când până şi primarul, coordonator al unui proiect în care, se vede, nu crede, s-a oţărât la secretarul de stat cu pricina, reproşându-i că Guvernul ştie doar să ceară din teritoriu.
Oricum, urgenţa primarului nu este izolaţia, ci reparaţia subsolurilor blocurilor, de unde izvorăsc alte pierderi în buzunarul cetăţeanului; lucrări pe care ni le face gratis.
Cine va avea dreptate? Mai departe de Bucureşti, primarul e mai aproape de pământ şi de subsol. Preşedintele şi partida sa, se vede, sunt mai aproape de cer. Că tot din cer, din satelit, a spus cine-a spus şi că am fi un „oraş roşu”!
Oricum, trăiesc în Galaţi, şi asta îmi ia mai mult timp decât dacă aş trăi în România în general. Şi nu sunt nici sus, nici jos, ci iar mă bagă statul la „mijloc”!
