Suntem în prag de sezon rece şi încă nu se ştie ce se va întâmpla cu căldura oraşului. E aproape octombrie, vremea se răceşte din ce în ce mai accentuat, iar războiul Primărie - Apaterm - Electrocentrale - ROMGAZ nu numai că nu se termină, ci chiar se amplifică. Primarul anunţă o şedinţă extraordinară de CL pe această temă, iar directorul Electrocentrale, Tudor Petre, îşi dă demisia. Apaterm a început probele la rece pentru instalaţia de încălzire, dar nu se ştie de unde va veni agentul termic. În tot acest timp, angajaţii Electrocentrale sunt în pragul revoltei din cauză că nu şi-au mai luat lefurile de două săptămâni. În tot acest noian de informaţii, niciuna nu e dătătoare de speranţe că problema se va rezolva.
Bun, a plecat Tudor Petre, ghimpele din coasta muncipalităţii, cel în cârca căruia primarul Marius Stan a pus de nenumărate ori relaţia eşuată cu Electrocentrale. Acum ce urmează? Ce să înţelegem? Că Marius Stan are, într-adevăr, o atât de mare influenţă încât îi şopteşte ministrului Economiei pe cine şi cu cine să schimbe? Că Stan a învins în bătălia orgoliilor, dar că a pierdut pe undeva pe drum nevoile oraşului? Sau că abia de acum încolo lucrurile se vor aşeza într-un făgaş firesc? Dacă acesta este furtuna finală, în urma căreia se va aşterne liniştea, ok, atunci e de bine. Dar dacă e doar începutul? Pentru că surse din Electrocentrale nu indică vreun apropiat al lui Marius Stan drept viitorul şef al furnizorului de agent termic. Dimpotrivă, dacă ar fi să dăm crezare zvonurilor, ar însemna că la şefia Electrocentrale va veni un "tehnocrat", în persoana directorului economic de la CET Turceni, un anume Laurenţiu Octavian Graure. Or nici cel mai tare tehnocrat din lume nu poate să pună pe picioare o instituţie care trebuie să cheltuiască mai mult decât încasează.
Până la urmă, la asta se rezumă întreaga problemă. Sistemul e putred din temelii şi trebuie refăcut din temelii. Mici războaie şi, implicit, mici victorii cu câteva zile înainte de fiecare sezon rece nu rezolvă nimic. Din primăvară şi până ieri nu s-a întâmplat nimic constructiv în relaţia dintre instituţiile care asigură căldura oraşului. Şase luni de şicane, războaie şi orgolii politice pentru ca rezolvarea problemei să fie din nou lăsată pentru spartul târgului. Ce să mai vorbim despre oamenii gospodari, care la ora asta ar trebui să aibă bătătura plină de lemne şi să aştepte în linişte frigul... Ce să mai vorbim despre a face vara sanie şi iarna car. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi s-a cam aplecat de atâta rea-voinţă, incompetenţă şi circ.
Revenind la subiect, nu cred în ipoteza extremă că oraşul nu va avea căldură la iarnă, dar sunt convins că, la înghesuială, se pot lua decizii care să avantajeze pe unii dintre veşnicii noştri decidenţi politic. Şi care, inevitabil, se vor dovedi dezavantajoase pentru noi, muritorii de frig de rând.
