Suntem ce fotografiem: ziduri, secere, cai, ciocane

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Am participat, taman de Zilele Europene ale Patrimoniului, la un incitant periplu prin câteva comune ale judeţului bogate în vii, dar şi în relicve istorice. "Desantul" a fost din elevi, desigur, mai pretenţioşi cu ceea ce li se oferă, dacă tot au oricând la dispoziţie acasă documentare Discovery, ba şi, pe telefonul mobil, acces la Google; presupunând că un procent oarecare dintre ei se mai lasă cuceriţi de vreun domeniu precum Istoria, ecologia, cultura… Ei bine, uită-te la ce fotografiază tânărul cu telefonul sau camera şi-ai să înţelegi ce poţi să le dai şi în viitor! Căci ei trebuie deja priviţi ca şi beneficiarii „cu bilet plătit”! Acum, ei au pozat un zid incredibil de monastire, vechi de două veacuri, o catapeteasmă vechie, specială (icoane pe zid, cu rame din stucatură), o frescă în plină realizare, cu toate secretele ei (cât nisip şi cât var se pune, că o zi durează doar să „faci” un înger, iar să pictezi trei îngeri, numai două etc.), cai şi câini, podeţe, păduri, dar şi secera şi ciocanul, autentic pictate acum zeci de ani pe zidurile unei vechi crame, găsită cool de tinerii care s-au fotografiat minute în şir lângă simbolurile trecute, ca şi alături de butoaie mari de vin… Nu cred că niscai străini s-ar fi plictisit în periplu, ba din contra! Dacă nu ni-i imaginăm fotografiind în Galaţi (unii o şi fac!), pot trece prin oraş în drum spre vinul, zidurile, caii, secerele şi ciocanele din judeţ. Căci patrimoniu nu înseamnă numai clădiri, chiar dacă avem destule vechi şi frumoase, chiar la Galaţi. Dacă în La Valetta sunt peste 50.000 de monumente, noi ne putem lăuda doar cu câteva statui... Dar patrimoniu înseamnă şi eveniment istoric povestit pe locul lui (chiar "jucat", în costume de epocă, ca la Alba), personalitate istorică evocată iscusit… Sau, ca atracţie contemporană, loc de festivaluri nemaipomenite, în care se investeşte destul până ajung, aşa cum se întâmplă la Sibiu de pildă, să aducă bani frumoşi oraşului, prin gologanii cheltuiţi de cei veniţi la un eveniment teatral de excepţie, sau o evocare istorică… Turistului trebuie să-i dai într-un program legat coerent, cam ce-au primit cei din excursia prin comune: câte puţin în mai multe locuri (mai erau multe de văzut, de altfel – ni s-a dat însă „muc şi sfârc”!), că nu vine cineva la Paris doar pentru Luvru! Şi, ca să vezi cât mai multe, intri într-un circuit. Ştiţi vreun circuit permanent la Galaţi?! Este exagerat că vorbesc de turism într-un oraş ca al nostru ? Dar ce să facem că în continuare ne tot vin străini, de multe neamuri şi de toate vârstele? Să-i gonim, sau să le tăiem bilet?! Patrimoniul cultural al unui loc poate fi extrem de variat, dar aş spune că el este în primul rând informaţie. Degeaba AI, dacă NU SE ŞTIE că ai! Dacă nu ştim nici noi, cei care „avem”! Campania de prezentare, de susţinere a monumentelor oraşului, pe care o desfăşoară de luni bune „Viaţa liberă”, cam asta şi încearcă: aminteşte ce avem, informează că avem, lasă loc discuţiilor unde ar trebui puse mai potrivit monumentele aşezate întâmplător sau mutate fortuit în altul, ce monumente ne-ar mai trebui şi care din cele distruse ar trebui recreate… Ca să facem faţă curiozităţii unor turişti care vor să fotografieze „ceva„ în drumul lor prin Galaţii prin care – nu ştiaţi ? – Bram Stoker pretinde, şi n-o să-l contrazic, că a trecut şi Dracula.

Citit 1028 ori Ultima modificare Joi, 26 Septembrie 2013 18:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.