Oarba justiţie şi Gigi Mandela

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Oricum am privi lucrurile şi pe orice faţă am întoarce pufoiaca afacerii Becali, lucrurile duhnesc a exces de zel ori a manipulare. Dar asta s-a mai spus. S-a vorbit şi despre faptul că arestarea latifundiarului, altfel spus victimizarea lui, s-a făcut după toate regulile mârşăviei postdecembriste.

Apoi mai toţi comentatorii din ţara asta, fie că au habar de noţiunile juridice, fie că nu, au căzut în unanimitate de acord că tot spectacolul nu e unul generat de faptul că Gigi Becali ar fi sechestrat vreun hoţ de maşini sau şi-ar fi pus gorilele să-i rupă picioarele, ci de cine ştie ce ambiţie sau nevoie a cuiva de a demonstra veleităţi de Zeus ori de a ascunde o bubă din care puroiul stă gata să ţâşnească.

S-a vorbit însă destul de puţin despre reacţia celor din Justiţie. Cu siguranţă, decizii similare se iau cu sutele în fiecare zi. Sute de oameni care ajung în faţa instanţelor de judecată pot fi trimişi după gratii, deşi dosarele sunt atât de subţiri încât se vede prin ele. E valabilă şi viceversa, adică alte sute rămân în libertate, deşi există îndeajuns de multe dovezi să zacă în temniţă mulţi ani.

Aceste cazuri nu sunt însă de notorietate, aşadar nu pot şoca, nu pot stârni aplauze sau indignare în aceeaşi măsură în care o face Becali.

Nu a trecut multă vreme de când am văzut o judecătoare beată ca o servitoare care conducea o maşină şi înjura poliţişti, n-a trecut mult de când am aflat că oameni închişi pentru crimă primesc învoiri să-şi trateze glaucomul, iar exemplele pot continua.

În afară de balaurii adormiţi pe care afacerea Becali îi dezgroapă ni se dezvăluie o imagine despre care nu ştim dacă este ireală sau aievea: o statuie mânjită de găinaţ pe creştet, legată la ochi şi care ţine în mâini o balanţă ce n-a mai fost pe la metrolog de secole.

Presiunea din stradă, emoţiile, încărcătura prezidenţială a unui eveniment sau a altuia, un regiment de avocaţi titraţi, toate astea ar trebui să nu reprezinte nimic în faţa unui magistrat pus acolo să împartă dreptatea, să stabilească adevărul cu legea în mână. Dincolo de spectaculozitatea cazului despre care vorbim, va rămâne mulţi ani de acum înainte în mintea românilor faptul că adevărul stabilit prin instanţe nu se confundă întotdeauna cu adevărul adevărat.

Cancerul nu a cuprins tot sistemul. Sunt, trebuie spus răspicat, şi judecători şi procurori care îşi fac zi de zi datoria cum se cuvine. Însă pentru că vorbim despre cancer, acesta poate face în aşa fel încât să îngroape şi ce e bun  şi sănătos în acest organism al Justiţiei.

Până să ajungem însă să discutăm despre cinste şi justiţie, deşi acesta este subiectul principal în context, suntem obligaţi să asistăm la un spectacol în care oameni precum Gigi Becali capătă în ochii românilor aceeaşi valoare pe care a adus-o în lume, spre exemplu, Nelson Mandela.

Citit 972 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.