Da, suntem „oraşul roşu”! Dar nu aşa cum ne-au acuzat unii, ba ne-am şi autoacuzat, din masochism mioritic! Ci roşu pur, prin sângele bunicilor noştri, vărsat tocmai pentru ca bolşevicii să nu ne distrugă oraşul şi apoi să facă acelaşi lucru în Basarabia, schimbând poate chiar istoria europeană!
Teza de la şcoală, că românii „au ţinut piept” mereu „năvălitorilor”, este aplicabilă Galaţiului: între 7 şi 9 ianuarie 1918, vreo 500 de militari, marinari, dar şi civili, unii chiar elevi, au luptat şi au murit, înspăimântându-i („ne luaseră frica!”), pe cei 12.000 de soldaţi ruşi (din redutabilul Corp de armată IV siberian!) bolşevizaţi, organizaţi în bandă, înarmaţi excelent, inclusiv cu tunuri. Spunându-le şi la Galaţi „Pe aici nu se trece!”.
Pentru asta, pentru bombardamente la un pas de front, pentru adăpostirea refugiaţilor, foamete, boli şi sacrificii, Galaţii primeau Crucea de Război franceză, alături numai de Iaşi, care adăpostise, practic, celelalte două ţări româneşti, şi Giurgiu, locul unde francezii şi românii au dus ultima luptă a războiului… Este deci o ocazie să nu ne mai luăm în râs rangul, ideea de sacrificiu, să nu ne mai blamăm pentru metehne nu mai rele decât ale altora şi să învăţăm să respectăm ceea ce iată, alţii, străini, onorează la Galaţi!
Căci, anul trecut, Ziua Armistiţiului - anul acesta o vom sărbători vineri - a fost marcată aici, pentru prima oară public, în prezenţa autorităţilor locale şi judeţene, a multor gălăţeni, mulţi copii, de reprezentanţii Franţei. Vineri, ca şi anul trecut, va fi prezent şi ambasadorul Republicii Franceze la Bucureşti, Excelenţa sa, dl. Philippe Gustin, precum şi col. Jean-Mark Lavallee, ataşatul Misiunii Militare Franceze, într-un parteneriat în care au intrat, alături de fundaţia gălăţeană Ikon, Ministerul Apărarii, Prefectura, Consiliul Judeţului, Primăria, Muzeul de Istorie, Inspectoratul Şcolar. Să fim cuvioşi, să fim bucuroşi!
Anul acesta, însă, sărbătoarea va avea ceva în plus: pe lângă evenimentul de la „Eternitarea”, vineri se va inaugura şi o nouă piaţă (de fapt, un nume): „Piaţa General Henri Berthelot” - după numele şefului Misiunii Militare Franceze în România în timpul Primului Război Mondial, cel care ne-a decorat cu „Croix de la Guerre”, Cetăţean de Onoare al României. Prin decizia Consiliului Local, la sugestia Ikon, s-a pus astfel nume intersecţiei străzii 1 Decembrie 1918 (Ce potrivit! Şi datorită rezistenţei gălăţenilor în ianuarie 1918 a fost posibilă apoi Unirea!) cu strada Milcov (numele râului cândva despărţitor de principate româneşti).
Ce să mai cârcotim? Că iar s-a hotărât fără dezbatere publică? Poate mai potrivită era o zonă mai centrală, Piaţa Energiei, că tot e ca o piaţă, are rondoul cu vegetaţie pe centru, chiar şi troiţă, şi tot în strada 1 Decembrie dă şi n-ar fi fost greu să se ridice şi un monument. Oricum, aveam cândva şi strada Berthelot - Bălcescu de azi, de la comunişti. Iar monumentul apărătorilor gălăţeni din 1918 se va reface (la anul, când serbarea va lua, sper, şi mai multă amploare!) pe vechiul loc, la Stirex. Poate vom învăţa măcar să serbăm bine! Anul trecut, doar la „Eternitatea”, acum şi în noua piaţă, poate vom face o mare sărbătoare a Galaţiului, care, împrăştiat, îşi serbează simpluţ ziua de Sfântul Andrei şi niţel de Sfânta Maria - de Ziua Marinei şi a fostului port.
