Părerile sunt, evident, împărţite. Unii vor sărbători strălucitoare chiar dacă e frig în apartamentul în care locuiesc. Alţii vor să li se rezolve problemele de bază, iar apoi, dacă mai rămân bani, să fie folosiţi şi pentru distracţie. Sunt cele două tabere care se confruntă de câteva zile pe site-ul "Vieţii libere" la articolele care privesc căldura şi programul sărbătorilor de iarnă. Majoritatea celor care îşi exprimă opinia o fac, însă, din câte am putut să îmi dau seama, în funcţie de simpatiile politice. Cu alte cuvinte, foarte pe scurt, dacă sunt pro-Stan acceptă varianta distracţiei, dacă au un dinte împotriva primarului vor să ne încălzim.
Pentru a nu fi acuzat că am făcut un pact cu vreuna dintre tabere, în cele ce urmează îmi voi exprima opinia oarecum indirect, apelând la o povestire, la o anecdotă. E ceea ce a făcut profesorul meu de filosofie din liceu la una dintre primele ore. Ulterior, aveam să aflu că demonstraţia lui nu era una originală, ci era copiată, dar, oricum, a fost mai bine să o văd pe viu decât să mi se povestească.
Aşadar, la una dintre primele ore de filosofie profesorul a venit cu un borcan gol de cinci kilograme şi trei boluri, în care avea, după cum urmează: în primul pietre cât oul de găină, în al doilea bol pietricele cât oul de prepeliţă, iar al treilea bol era cu nisip. A rugat un coleg să încerce să umple borcanul în aşa fel încât să nu rămână nimic în afară. Evident, colegul meu a pus mai întâi pietrele mari. Apoi a pus pietrele mici şi a scuturat puţin borcanul, astfel încât acestea să se strecoare printre pietrele mari. Iar, la urmă, a pus încet-încet şi nisipul, scuturând bine borcanul. A intrat totul perfect. Niciun fir de nisip nu fusese lăsat pe dinafară. L-a rugat apoi să explice de ce a ales această ordine, iar elevul a fost foarte exact: "Dacă aş fi pus mai întâi nisipul nu ar mai fi încăput pietrele". Profesorul i-a dat dreptate, după care a enunţat teoria: "Pietrele mari sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă: casă, familie, apă, mâncare, sănătate, prieteni. Pietrele cât oul de prepeliţă reprezintă necesităţile imediat următoare: un televizor, o maşină, amici, o slujbă bună. Iar nisipul înseamnă concedii, petreceri, mese îmbelşugate, bijuterii etc. Nu uitaţi ce a spus colegul vostru! Dacă pui mai întâi nisipul, nu vor mai încăpea pietrele mari", a spus profesorul. Şi ne-a lăsat cu gura căscată. Dar demonstraţia nu era gata. Menţionez că profesorul nu era beţiv. Menţiunea e importantă având în vedere ce s-a întâmplat ulterior.
Aşadar, la urmă, nici acum nu ştiu dacă în glumă sau nu, profesorul a scos o sticlă de bere, a desfăcut-o şi a golit conţinutul în borcan, nisipul absorbind imediat umezeala. Intrase şi berea în borcan. Ultimele lui cuvinte la acea oră au fost: "Dacă bei o bere, uiţi de toate".
Acum, fiecare crede ce vrea.
