De ce ne fac chinezii pod peste Dunăre

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Chiar dacă pare greu de crezut, astăzi (adică miercuri, 27 noiembrie 2013) este un moment istoric pentru România. Ba chiar poate fi crucial şi pentru Galaţi, căci, după cum o să vedeţi în continuare, avem şi noi un rol important în „piesa”  asta, care se „joacă” la Bucureşti cu o distribuţie remarcabilă: 1.000 de chinezi angrenaţi - în frunte cu prim-ministrul lor - în runda finală de negocieri economice cu partea română.

O să vă întrebaţi, cu siguranţă, ce vrea ditamai China de la bucăţica noastră de lume, care înseamnă te miri ce şi mai nimic în comparaţie cu colosul asiatic. Ei bine, vrea! Căci România este considerată un potenţial „cap de pod” pentru intrarea mărfurilor chinezeşti în spaţiul Uniunii Europene. În acest moment, respectivele mărfuri sunt supuse unor taxe vamale consistente, iar Comisia Europeană vorbeşte tot mai insistent despre necesitatea suprataxării importurilor din China, pentru a-i proteja pe producătorii europeni.

Ideea Comisiei Europene e cam ca paharul pe jumătate plin. Sau pe jumătate gol, după caz. Pe de o parte, este evident că interesele industriei europene trebuie cumva protejate, căci costurile de producţie sunt fundamental diferite în Europa şi în Asia, mai ales din cauza uriaşelor diferenţe în ceea ce priveşte costul forţei de muncă. Pe de altă parte, însă, protecţionismul afectează piaţa în ansamblu (competitivitatea devine un termen doar teoretic) şi interesele consumatorilor, care sunt privaţi de posibilitatea de a cumpăra produse mai ieftine, importate din China.

Sub ameninţarea taxelor protecţioniste europene, chinezii s-au repliat rapid şi caută un „cap de pod”. Respectiv o ţară din UE în care să investească masiv în industria producătoare de mărfuri care înglobează tehnologie. În acest fel, producţia de aici (să luăm în considerare faptul că România va fi acel „cap de pod”) nu ar mai fi purtătoare de taxe vamale. E adevărat, românii cer salarii mai mari decât chinezii, însă nu atât de mari încât să consume tot profitul scos din dispariţia taxelor vamale. Chinezii şi-au făcut, deci, foarte bine planul de afaceri.

Foarte interesant este că Galaţiul are şanse uriaşe să fie centrul de operaţiuni al „invaziei economice” chineze în UE. Surse din zona negocierilor româno-chineze mi-au confirmat că asiaticii au luat în calcul motive pur manageriale, respectiv: apropierea Galaţiului de sursele de materii prime şi de pieţele de desfacere din spaţiul ex-sovietic (cu infrastructura de transport aferentă), accesul la transportul pe apă (inclusiv pentru navele maritime), mâna de lucru ieftină şi înalt calificată, precum şi accesul la o platformă industrială deja structurată (nominalizez aici ArcelorMittal, care ar fi dispusă - informaţia e neoficială - să cedeze o serie de spaţii şi terenuri).

Sună colosal, nu-i aşa? Adăugaţi la asta şi faptul că investitorii chinezi şi-au declarat disponibilitatea să participe cu bani la realizarea unei traversări rutiere a Dunării (pod sau tunel, încă nu e clar) şi o să aveţi tabloul complet al unei şanse incredibile pentru Galaţi. Acum, totul mai depinde de trei factori: avizul UE (are rol consultativ), garanţiile cerute de partea română (la nivel guvernamental) şi, nu în ultimul rând, capacitatea autorităţilor locale de a-i convinge pe investitori că avem intenţii serioase şi nu doar planuri de turism în China. Doamne ajută!

Citit 3231 ori Ultima modificare Marți, 26 Noiembrie 2013 14:22

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.