Bine a zis cine a zis pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti! Iată că, prin bunăvoinţa Guvernului şi a Primăriei, care au împins la sfârşitul anului trecut subvenţii grase, APATERM mai continuă să ne mănânce banii fără cea mai mică intenţie măcar de a ne furniza servicii de calitate. La aceste subvenţii destul de consistente se mai adaugă şi faptul că, de la an la an, cifrele la facturi au crescut astronomic, dar şi realitatea că în jur de 80 la sută dintre gălăţeni sunt consideraţi bun-platnici (nu au datorii istorice). Întrebarea firească pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii este ce a făcut APATERM cu banii. Pe ce i-a tocat, dacă îi vin pleaşcă atâtea fonduri, iar societatea a ajuns pe chituci?
În plus, văzând facturile care au venit la căldură pe luna decembrie, nu poţi să nu te întrebi câte piei va mai jupui societatea de pe bieţii cetăţeni, înainte să-şi dea obştescul sfârşit. Kafka ar fi cu siguranţă invidios pentru universul aberant în care APATERM îi obligă să trăiască şi pe clienţii săi, dar şi pe cei care au ales alte soluţii pentru încălzirea locuinţelor. Altfel cum se explică faptul că unii oameni au plătit pentru „căldura din părţi” facturi mai mari sau aproape egale cu cele pentru agentul termic din calorifere? Mai mult decât atât, oamenii care şi-au pus centrale proprii, au constatat cu stupoare că, pe lângă factura la gaze (în care intră şi utilizarea aragazului şi încălzirea apei menajere), mai plătesc cam tot pe atât pentru căldura din ţevile care trec pe la ei, deşi nu şi le doresc. Ţevi care de cele mai multe ori, când au pus mâna pe ele, erau reci.
Este inadmisibil cum se încearcă prostirea noastră pe faţă şi cu nonşalanţă, pentru acoperirea găurilor financiare ale unor societăţi adusă la faliment de oameni ajunşi în funcţii pe criterii politice şi pentru talentul că ştiu să sifoneze cât mai eficient banii publici.
Cum se justifică în alt mod situaţia absurdă prin care căldura din părţi ne costă anul acesta de două trei ori mai mult decât în 2012, în condiţiile în care luna decembrie 2013, faţă de aceiaşi perioadă a anului precedent, a fost una blândă, termometrul scăzând rar sub zero grade.
La polul opus, societatea Apă – Canal are totuşi conducători pricepuţi. Dar numai ca să facă profit tot pe spinarea consumatorilor. În condiţiile în care, în mod normal, la un furnizor public de utilităţi cheltuielile ar trebui să fie cam pe aceeaşi linie cu încasările, Apă – Canal se numără printre firmele fruntaşe din Galaţi la capitolul profit. Cum nu produce nimic, e normal că acest profit a fost adunat tot din jupuirea abonaţilor. Şi nu ne-ar părea rău dacă acest câştig ar fi utilizat pentru modernizarea reală a reţelei de distribuţie. De zeci de ani se tot fac lucrări, se tot cârpeşte, dar de fiecare dată, când aicurajul să-ţi întrebi preşedintele de asociaţie de ce plăteşti în plus încă atât pe cât ai consumat, ţi se răspunde că sunt pierderi în reţea.
În concluzie, oricât ai încerca să devii independent, să te sustragi jupuirii de către furnizorii de utilităţi, nu ai şanse. Poţi să-i iei cele mai performante centrale, poţi să-ţi pui mama apometrelor şi repartitoarelor, ei sunt mult mai inventivi în a născoci noi şi surprinzătoare metode ca să-ţi tot bage mâna în buzunar şi să trăiască în continuare pe spinarea ta.
