Depozitul de murături cu patru roti

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Locuinţa mea de vară/ E garajul/ Acolo aş vrea să mor/ În miros de murături/ De zacuscă/ Şi-nconjurat de vechituri”… Aşa ar fi sunat, poate, versurile lui George Topârceanu dacă poetul ar fi trăit în vreunul din cartierele gălăţene de azi. Dar cum n-a fost să cânte Pasărea Colibri despre garaje, vă propun un exerciţiu simplu de imaginaţie. Spuneţi după mine:

„Ga-raaj!”. Aşa-i că simţiţi în aer miros de vinete coapte pe grătarul amplasat în faţa garajului, o practică, de altfel, obişnuită pentru gospodinele din Micro 19, de lângă Şcoala nr. 29? În fond de ce să-şi afume femeile bucătăria meschină când pot pregăti legumele pentru zacuscă în aer liber, cum făcea mama la ţară? Şi eventual şi zacuştile pot fierbe la foc de pirostrii în ceaunul din faţa garajului! Cui nu-i place, să nu se uite!

"Ga-raj!". Na, că vi s-a făcut poftă de murături, că tot sunt pe trecute. De varza murată şi gogonele din putină, de castraveciorii, gogoşarii şi conopida în oţet. Păi unde se pot depozita mai bine borcanele, bidoanele sau butoaiele decât în garaj? Mai ales dacă n-aveţi başcă!

"Garaj!". Pfui, parcă v-a trecut pe la nas un damf de vechituri. De mese ori scaune vechi, moştenite de pe la alţii, de lemnărie, fierărie ori rufărie pe care un om strângător din fire nu se îndură să le arunce că cine ştie când şi la ce mai trebuie! Decât să le duci dorul, mai bine să-ţi prisosească!

"Ga-raj!". Da, pe vremuri miroseau a benzină proastă, vândută la raţie, şi erau pline cu tot felul de scule cu care, duminica, în ziua liberă, capul familiei şurubărea prin burta Daciei. Chiar exista o vorbă: „Bucătăria e a femeii, garaju-i al bărbatului”. Ei, între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Maşina se repară la service, şi acum, serios, când aţi văzut ultima oară pe cineva parcându-şi, seara, maşina în garaj ori scoţând-o de-acolo dimineaţa ca să plece cu ea la serviciu? Neee, maşina stă parcată în faţa garajului, ca să vadă tot fraierul că are omul şi maşină şi garaj! Iar cine nu-şi mai permite maşină ce să parcheze în garaj?

"Garaj!"... O berică rece, un grătărel cu familia ori cu prietenii, manele sau populară, asta viaţă! O distracţie de weekend, ce strică? Prin anii ’90, unul dintre foştii viceprimari ai Galaţiului – să nu dăm nume – îşi făcuse un garaj gospodăresc, ca la ţară! Cu boltă de viţă-de-vie şi vin bun, ţinut la rece, în beci. Ehei, ce se mai bucurau prietenii de el!

"Garaj!"! Nebunaticilor! Păi dacă e unul mai curăţel, din zidărie, cu ceva confort înăuntru – o canapea, o dormeză veche – merge şi pe post de cuibuşor de nebunii cu vreo jună care nu face fiţe când e invitată la o partidă de... garaj.

Despre garajul depozit pentru societăţi comerciale de toate neamurile – alimentaţie, funerare, tâmplărie, vulcanizare – nici nu mai are sens să vorbesc. Nici despre peisajul mizer al cazematelor de garaje printre care se perindă maidanezii şi boschetarii.

Şi acum trecem la a doua etapă a exerciţiului de imaginaţie: garaj demolat. Aşa-i că sună şocant mai ales într-un oraş în care parcările supra ori subterane se fac doar pe hârtie, iar maşinile ocupă spaţii verzi ori benzi de circulaţie? Desigur, poate unora le pare puţin şi ineficient să demolezi 235 de garaje în Complex Ancora şi Micro 19 ca să faci doar 302 locuri de parcare. Dar e un început în toate. Şi dacă nu acum, atunci când?

Citit 1467 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Februarie 2014 19:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.