Săptămâna trecută am participat la Comisia de Dialog Social ce a avut loc la Prefectură. Printre altele, s-a discutat inclusiv despre situaţia absolut dezastruoasă în care se află societatea ce ne furnizează căldură şi apă caldă, Apaterm. Sunt şanse mari, aş tinde să cred că peste 90 la sută, ca această societate să intre în faliment înainte de căderea primului fulg de nea. Primarul Galaţiului a avut un moment de maximă sinceritate în cadrul respectivei şedinţe şi le-a sugerat gălăţenilor să-şi pună centrale, asta în cazul în care nu vor să-şi petreacă iarna într-un congelator, pentru care, paradoxal, mai plătesc şi întreţinere. "Gălăţenii au fost minţiţi timp de 20 de ani cu faptul că Primăria le va plăti datoriile. Nu mai avem de unde!", a spus primarul.
Bun. Să lăsăm deoparte gogoşile electorale, care, pe termen lung, nu au făcut decât să prelungească agonia unei societăţi muribunde. Să lăsăm deoparte faptul că Primăria nu mai are bani. Să lăsăm la o parte inclusiv faptul că vom rămâne în frig. Să ne punem, totuşi, în faţa realităţii.
Ce ar presupune, pentru o familie de gălăţeni, care câştigă, să zicem, 2.000 de lei pe lună debranşarea de la sistem şi cumpărarea unei centrale? Acest exemplu ar fi unul fericit. Unul real ar fi cu un câştig cu puţin peste 1.000 de lei.
Păi, în primul rând, ar presupune achiziţionarea efectivă a agregatului. Agregat care nu costă sub 4.000 de lei. Ar presupune să plătească o taxă, în valoare de vreo 200 de lei către Apaterm, pentru că aşa este în tenis... Nu vrei să mai fii abonat, plăteşte, nene! Ar presupune să îşi realizeze şi un proiect pentru ţevile de gaz ce vor trece prin casă. Alţi 2.000 de lei. Ar presupune, nu-i aşa, să vorbească şi cu un zidar, nu de alta, dar băieţii care montează centrale nu o fac tocmai cu mânuşi şi mai strică pereţii. Să zicem, aşa, din avion, alţi 2.000 de lei. Şi, cireaşa de pe tort, ar presupune să aibă datorii zero la întreţinere. Aceste sume deja nu mai pot fi cuantificate, nu de alta, dar cei mai mulţi dintre gălăţeni au o datorie de cel puţin două, trei mii de lei către administrator.
Venită în plină vară, această sugestie a primarului nu poate decât să le trimită fiori pe şira spinării gălăţenilor. Vor trebui, practic, să scoată din buzunare salariul pe jumătate de an sau chiar un an pentru a nu muri de frig. Este vorba fix de acei gălăţeni care nu şi-au pus centrale până acum, pentru că pur şi simplu nu au avut bani sau, şi mai rău, nu au avut aprobare să se debranşeze.
Acum vine şi reversul medaliei. Am fost minţiţi timp de 20 de ani. Buuun! Păi, cei care ne-au tot minţit au şi nume şi prenume. Pot fi arătaţi cu degetul de o anchetă penală. Ni se spune că trecutul este trecut şi că doar prezentul contează. De acord, până la un punct. Până la punctul în care trecutul nu ne condamnă efectiv la moarte prin îngheţare. Stimaţii domni şi stimatele doamne care ne-au minţit au centrale, au vile, au maşini, au conturi în bancă. Toate dobândite în timpul mandatelor şi din fotoliile de funcţionari publici. Să presupunem că un astfel de domn are vilă la Vânători. O astfel de vilă costă, în cel mai nefericit caz, undeva în jurul sumei de 50.000 de euro. O centrală, cu toate cheltuielile aferente, costă în jur de 1.500 de euro. Matematica simplă spune că, prin vânzarea unei astfel de vile, se pot instala aproximativ 33 de centrale. Dacă tot am fost minţiţi, măcar să plătească cineva şi nota de plată! Aşa ar fi corect.
