Cultura „la pachet” şi „în circuit”

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Când Ambasadorul celei mai mari puteri economice din Europa a venit miercuri la Galaţi, chiar dacă fusesem prevenit că ar fi deja interesat să afle mai multe despre un circuit turistico-muzeal finanţat de UE, despre cultura gălăţeană în general, nu mi-am închipuit că va arăta atâta pasiune! Sugerându-ne că „economie” înseamnă, pentru oamenii deştepţi, şi cultură bună „de vânzare”, de „export” chiar… Probabil că, dacă ar fi văzut şi alte muzee şi instituţii, spectacole, dacă ar fi fost şi în judeţ, oaspetele ar fi cerut şi… cetăţenia română! Doar aţi văzut pasiunea prinţului Charles! Sigur, avem noi… alt peisaj, însă avem Dunărea, prea puţin „vândută”! Oaspetele n-a urcat deci pe bătrânul vas cu zbaturi „Tudor Vladimirescu”, ci a trecut printre case de patrimoniu, dar şi ruine jegoase! Surpriza plăcută e că şi-a dat cuvântul că va reveni: nu la Combinat, nu la Şantierul Naval, cu care ne lăudam înainte, ci la Muzeul de Istorie! Şi încă n-a văzut şi altele! Neajunsul este însă că nici măcar un diplomat bine-primit nu poate vedea decât o selecţie a selecţiei într-un timp atât de scurt, necum un simplu turist care trebuie să aibă parte şi de distracţie, şi de odihnă, înainte de a merge spre o atracţie turistică de mai multe „stele”. Ce n-a văzut ambasadorul, a fost completat cu ceva cărţi şi albume istorice. Ce bine-ar fi să avem de oferit mai multe materiale de sinteză, din diferite domenii, doar cu lucruri importante („Non Multam sed Multum!”), în format electronic şi printat! Diplomatul a oferit un CD preţios: muzică la orga Bisericii Negre din Braşov…
Ambasadorul s-a emoţionat în faţa unor obiecte vechi de artă, a unor unicate sau piese foarte rare. Era curios şi întreba. Răspunsurile trebuia, nu-i aşa, să fie nestânjenitoare. Îmi amintesc de o vizită la nivel înalt pe care am făcut-o acum câţiva ani alături de alţi colegi jurnalişti români în China: ni s-a vorbit despre „tradiţionala prietenie”, dar era vorba… tocmai despre perioada grea a dictaturii noastre! Cum să-i spui deci ambasadorului german mai mult decât că în fotografiile făcute de Macşay apărea centrul vechi al unui oraş care nu mai există… tocmai datorită distrugerii centrului nostru de către armatele Reichului, în retragere la ´44? Nu se face! Desigur, nu suntem răspunzători de conjuncturile trecutului şi de ce au făcut bunicii şi poate trebuia amintit şi gestul pastorului de la Biserica Catolică, părintele Ioan Duma, care a ieşit în procesiune, cu crucea, şi l-a implorat pe un general german să nu respecte ordinele şi să cruţe oraşul: „pentru numele lui Cristos”…
Întotdeauna se găsesc lucruri bune şi rele de spus şi cu timpul apucăm să spunem totul fără să ofensăm. Deocamdată, piesele unei istorii coerente sunt prezentate disparat. Asta mă face să mă gândesc şi la un alt circuit de turism istoric, pe tematică, nu pe tradiţionalul principiu al etalării diversităţii „pestriţe” din epoci diferite. Cum ar fi, să zicem, ideea legării Palatului Comisiei Europene, acum bibliotecă, de o încăpere-muzeu undeva dedicată lui Urechia, primul român nominalizat la Premiul Nobel, şi o alta, evocării comisarilor Comisiei Europene, totul „la pachet” (în traseu, deci) cu argintăria Comisiei şi fotografiile din acele vremuri făcute de Makşay, păstrate la Muzeul Colecţiilor şi admirate de ambasador. Completate poate şi cu o vizită la „Eternitatea”, sper viitor muzeu, la mormântul uitat sub iedera sălbatică a unui domn secretar al Comisiei Europene…

Citit 1279 ori Ultima modificare Vineri, 27 Iunie 2014 17:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.