La un recent vernisaj la Muzeul de Artă am văzut mai mulţi plasticieni pe pereţi decât în sală! A observat-o cu glas tare, mustrător, chiar unul dintre muzeografii organizatori! Că e vară şi-or fi duşi simplii privitori în vacanţă este una, da´ să nu vii chiar la expoziţia ta?! Că unii cică erau în oraş… Poate nu i-au pus lângă peretele sau colegul de breaslă potrivit? Dar a onora un eveniment de breaslă ţine de gentileţe, de generozitate, iar gălăţenii nu prea se întrec în aşa ceva! Exact aşa se întâmplă şi la câte-o lansare de carte, unde unii scriitori n-ar călca la alţii şi invers, încât te aştepţi ca vreunul să se supere şi pe el însuşi, într-atât încât să se boicoteze şi să-şi lipsească la lansare! Nici când s-a încercat la Galeriile „Mantu” o expoziţie cu tablouri-portret ale scriitorilor nu au venit prea mulţi… dintre cei pictaţi – unii, supăraţi poate că au fost pictaţi şi alţii. Iar cei care nu au intrat în ramă pentru că ori nu frecventau Salonul „Axis Libri” al Bibliotecii judeţene, unde îi schiţa plasticianul Vişan, ori că au tot amânat să se ducă „la probe”, n-or fi vrut să-şi facă sânge rău…
În acelaşi timp, nici nu poţi obliga omul să vină la un anume eveniment – trebuie să-l atragi! Nu ţine cu… „Dacă ăsta nu vine la înmormântarea mea, nici eu n-o să calc la a lui!” Desigur, ca şi libertatea cuvântului, câştigată (de marea noastră majoritate nu prin luptă, ci… alocată, scăpată printre degete, dată de pomană) după 1989, am câştigat şi libertatea de a vota (sau nu), şi de a fi prezenţi (sau nu) la evenimente excelente sau penibile, formale ori bombastice. Dar de aici şi până la autismul instituţional gălăţean e cale lungă! Căci şi instituţiile (cele gălăţene, nu ştiu dacă şi ale altora!) stau parcă spate la spate! Aţi văzut colaborând comisiile Consiliului Judeţului cu cele ale Consiliului Local? Exemplu de sictir: s-a semnat mai demult un protocol – interinstituţional, bre! – prin care se cerea Ministerului Culturii să intervină pentru situl de la Tirighina. Când, în sfârşit, s-a petrecut un fapt notabil concret, încă modest, dar care ar trebui promovat, acea paradă plus puţină „bătaie” daco-romană care a atras destul public gălăţean, dar şi turişti, n-a fost curios neam de autoritate, judeţeană ori locală, cu excepţia city-managerului şi a unor directori de muzeu; ei prinşi de altfel cu toţii în proiect comun, finanţat de UE, de turism cultural. Iată însă că la recenta vizită a ambasadorului Germaniei, exact pentru acest aspect, al circuitului intermuzeal, n-au fost de faţă şi reprezentanţii muzeelor, în afară de cel de Istorie, ţinta principală a vizitei.
De altfel, dacă vrei să faci aici turism cultural, ar trebui să fugi de la o instituţie la alta, pentru că acestea nu lucrează împreună şi lucrurile interesante, cândva legate, au azi proprietari diferiţi! Când am să văd lângă statuia lui Ivanovici, la malul fluviului (realizată de Primărie, cea care să instaleze pe mai multe străzi şi difuzoare pentru „Valurile Dunării), cu Fanfara Centrului Cultural al Consiliului Judeţului cântând din Ivanovici la Foişor, cu Pânzarul Consiliului Judeţului la ancoră nu departe şi cu bătrâna navă „Tudor Vladimirescu” a Navrom aproape de un viitor Muzeu al Marinei şi pescuitului pe mal? Când trăsurile vreunei firme de reconstituire istorică ne vor duce din port spre muzee şi restaurante retro, în hrube? Deocamdată, nu există niciun coordonator vizionar inter-instituţional, acceptat! Aşa că stăm acasă!
