Între faliment şi pomana electorală

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fără a dori să intru într-o polemică politică, trebuie să constat o situaţie incredibilă: mai toate firmele care au contracte cu statul român se plâng că decontarea lucrărilor a fost blocată de către Guvern şi că, din acest motiv, au intrat în incapacitate de plată. Practic, pentru că statul este rău-platnic, agenţii economici prestatori nu au cu ce achita salariile angajaţilor, impozitele şi taxele eferente, facturile pentru materiale.

Ca să înţelegeţi cum funcţionează mecanismul trebui să ştiţi câteva lucruri esenţiale despre contractele publice. În majoritatea acestora, firma contractantă execută prestaţia pe banii ei (de regulă din bani împrumutaţi de la bănci), iar statul - prin ordonatorul de credite responsabil – adică fie Consiliul local, fie o altă instituţie – decontează cheltuielile pe baza recepţiilor parţiale şi a celei finale. Dacă ordonatorul de credite întârzie plata, executantul nu-şi poate finanţa activitatea şi intră în colaps.

Zeci de firme gălăţene au în acest moment dificultăţi majore în a-şi încasa banii din contractele cu statul. Nu discutăm aici de modul cum s-au obţinut contractele. Dacă o fi ceva în neregulă cu ele, să se ocupe justiţia de descâlcirea iţelor. Însă, în contextul în care vorbim despre incapacitatea statului de a face plăţile reglementate de documente semnate şi ştampilate, e nevoie să analizăm cauzele şi efectele.

La capitolul cauze - dincolo de constatarea că ne zbatem într-o cumplită criză economică - trebuie să trecem, indubitabil, că avalanşa de pomeni electorale din ultimele luni a îngenuncheat, pur şi simplu, bugetul naţional. Când împarţi bani în stânga şi-n dreapta, fără să socoteşti dacă ai sau nu acei bani în pungă, rişti ca la un moment dat să-ţi dea cu minus. Atenţie! Nu spun că mărirea pensiilor sau majorarea salariului minim nu ar fi măsuri necesare. Dimpotrivă, e nevoie de ele, căci poporul o duce tare greu. Însă orice cheltuială trebuie susţinută de un venit.

Bugetul României este deficitar. Aşa a fost croit de la început, pe baza împrumuturilor de FMI, deci justificarea „lasă că avem de unde” este o minciună grosolană şi inconştientă. „Avem de unde” doar dacă mărim veniturile statului – mărind impozitele şi taxele, evident – sau dacă mai împrumutăm ceva bani de la străini. Adică înglodăm şi mai tare biata ţară. Însă cât o să mai amanetăm viitorul urmaşilor noştri?

La zi, toţi partenerii statului, mai ales cei din marile proiecte de infrastructură, sunt amânaţi cu decontările luni în şir. Practic, Guvernul susţine plăţile sociale (adică pomenile electorale) pe baza suspendării plăţilor contractuale pentru construcţia de şosele, de şcoli, de spitale… Spre exemplu, o mare firmă din Galaţi a intrat de ieri, în insolvenţă, la propria cerere, pentru că nu şi-a primit banii - câteva milioane de euro! - pentru o lucrare a cărei recepţie s-a făcut încă din august.

Patronul firmei respective mi-a mărturisit că banii pentru lucrare au fost împrumutaţi din bănci, iar blocarea plăţilor guvernamentale l-a lăsat în imposibilitatea de a rambursa creditele, de a plăti salariile muncitorilor. Un eventual faliment al acestei firme ar însemna un dezastru pentru Galaţi: vreo 1.600 de şomeri, impozite şi taxe de vreo cinci milioane de euro anual şterse din bugetul public. Iar acesta – atenţie! – nu-i singurul astfel de colaps. Cam scumpe alegerile astea, nu?

Citit 1169 ori Ultima modificare Marți, 11 Noiembrie 2014 22:55

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.