Mi-e foarte greu să prevăd acum care va fi finalul alegerilor din turul doi. Ce vor alege românii să pună în fruntea ţării? Va fi mai puternică vocea celor care s-au bucurat acum de ceva pomană electorală, gen amnistierea pensionarilor şi bugetarilor, gen 700 de lei apăruţi din senin, chiar înaintea turul doi, pentru nişte profesori ţinuţi de ani de zile la limita subzistenţei şi limita demnităţii? Se vor gândi alegătorii la nota de plată ce va veni, după ce toate acestea se vor termina? Se va gândi cineva că prea mult populism nesusţinut de o economie care măcar să şchioapete, nu să duduie, va duce şi mai mult la ruinarea ţării aflată şi aşa pe chituci?
Sau vor câştiga cei care vor ieşi să voteze ceea ce de ani de zile numim "răul cel mai mic", sintagmă care ne-a adus la pachet cele mai neaşteptate combinaţii? După care vom aştepta cu sufletul la gură să vedem ce se întâmplă, poate avem ceva noroc să mai amânăm boala.
E clar că trebuie să votăm, chiar dacă suntem sau nu susţinători ai vreunui candidat, chiar dacă avem certitudinea că nu se vor schimba prea multe în bine. Altfel, cei ajunşi la putere îşi vor vedea liniştiţi de cheltuit aiurea banii noştri, pentru că absenţa noastră de la urne le-a arătat că nu ne interesează şi că nimeni nu-i va stingheri să fure în continuare.
E clar că nu ne va fi mult mai bine ca înainte, pentru că un singur om nu poate schimba peste noapte răul făcut într-un sfert de veac. Dar fiecare dintre noi trebuie să fie conştient că schimbarea se află în mâinile noastre şi că nu mai trebuie să aşteptăm să ne mai bage cineva binele în traistă. Secretul este să nu considerăm că votul este singura noastră îndatorire cetăţenească. Trebuie să ne pese şi să ne cerem drepturile. Să fim conştienţi că nimeni nu poate lupta pentru noi mai bine decât noi înşine.
Un simbol şi un model de comportament ar trebui să ne fie Simona Niculescu, din satul Băiculeşti, de undeva de prin Argeş. Fiind plătitoare de taxe şi impozite în comuna ei, şi-a peermis luxul de a participa la mai toate şedinţele de consiliu local. Aşa a aflat cum se pricep aleşii să azvârle bani pe fereastră, apoi i-a dat în judecată, că nu i-au făcut drumul, şi a şi câştigat. Veţi spune că, doar cu o singură victorie, nu se ajunge la democraţie. Ei, bine, aflaţi că femeia a ajuns de temut în satul ei, a câştigat mai mulţi adepţi, i-a învăţat pe ţăranii neştiutori de prea multă carte cum să lupte cu autorităţile, astfel încât aleşii să ştie că primesc bani ca să muncească în folosul comunităţii, nu să cheltuiască aiurea bruma de agoniseală. Inspiraţi de faptele Simonei Niculescu, cetăţenii din Sectorul 3 Bucureşti şi-au deschis un site - Nicio zi fără o petiţie - unde au o adresă de mail la care sunt invitaţi să trimită şi să posteze sesizările către Primărie. Grupul civic urmăreşte ce se întâmplă cu respectivele sesizări. Dacă nu se rezolvă nimic, sunt hotărâţi să-şi caute dreptatea mai departe. Important e că au aflat că sunt mai mulţi care se susţin unii pe alţii. Important e să facem şi noi la fel. S-o pornim, cu paşi mici, de undeva.
